3 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEMACHIÁT2, -Ă, demachiați, -te, adj. Cu machiajul sau fardul șters de pe obraz, ochi etc. [Pr.: -chi-at] – V. demachia.

DEMACHIÁT2, -Ă, demachiați, -te, adj. Cu machiajul sau fardul șters de pe obraz, ochi etc. [Pr.: -chi-at] – V. demachia.

DEMACHIÁT1 s. n. Demachiere. [Pr.: -chi-at] – V. demachia.

DEMACHIÁT1 s. n. Demachiere. [Pr.: -chi-at] – V. demachia.

demachiat2, ~ă a [At: DEX / P: ~chi-at / Pl: ~ați, ~e / E: demachia] Care și-a înlăturat machiajul de pe față.

demachiat1 sn [At: DEX / P: ~chi-at / E: demachia] Demachiere.

DEMACHIÁ, demachiez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) șterge machiajul sau fardul. [Pr.: -chi-a] – Din fr. démaquiller.

DEMACHIÁ, demachiez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) șterge machiajul sau fardul. [Pr.: -chi-a] – Din fr. démaquiller.

demachia vtr [At: DEX / P: ~chi-a / Pzi: ~iez / E: démaquiller] 1-2 A(-și) înlătura machiajul sau fardul de pe față.

DEMACHIÁ, demachiez, vb. I. Tranz. A înlătura, a șterge machiajul sau fardul de pe obraz. – Pronunțat: -chi-a.

DEMACHIÁ vb. I. tr., refl. A(-și) șterge machiajul. [Pron. -chi-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. démaquiller].

DEMACHIÁ vb. tr., refl. a(-și) șterge machiajul. (< fr. démaquiller)

A DEMACHIÁ ~éz tranz. (fața, ochii etc.) A șterge de machiaj sau de fard. [Sil. -chi-a] /<fr. démaquiller


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

demachiá (a ~) (-chi-a) vb., ind. prez. 3 demachiáză, 1 pl. demachiém (-chi-em); conj. prez. 3 demachiéze; ger. demachiínd (-chi-ind)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: demachiat (adj.)
demachiat1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -chi-at info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • demachiat
  • demachiatul
  • demachiatu‑
  • demachia
  • demachiata
plural
  • demachiați
  • demachiații
  • demachiate
  • demachiatele
genitiv-dativ singular
  • demachiat
  • demachiatului
  • demachiate
  • demachiatei
plural
  • demachiați
  • demachiaților
  • demachiate
  • demachiatelor
vocativ singular
plural
Intrare: demachiat (s.n.)
  • silabație: -chi-at info
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • demachiat
  • demachiatul
  • demachiatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • demachiat
  • demachiatului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: demachia
  • silabație: -chi-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • demachia
  • demachiere
  • demachiat
  • demachiatu‑
  • demachiind
  • demachiindu‑
singular plural
  • demachia
  • demachiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • demachiez
(să)
  • demachiez
  • demachiam
  • demachiai
  • demachiasem
a II-a (tu)
  • demachiezi
(să)
  • demachiezi
  • demachiai
  • demachiași
  • demachiaseși
a III-a (el, ea)
  • demachia
(să)
  • demachieze
  • demachia
  • demachie
  • demachiase
plural I (noi)
  • demachiem
(să)
  • demachiem
  • demachiam
  • demachiarăm
  • demachiaserăm
  • demachiasem
a II-a (voi)
  • demachiați
(să)
  • demachiați
  • demachiați
  • demachiarăți
  • demachiaserăți
  • demachiaseți
a III-a (ei, ele)
  • demachia
(să)
  • demachieze
  • demachiau
  • demachia
  • demachiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

demachiat (adj.)

  • 1. Cu machiajul sau fardul șters de pe obraz, ochi etc.
    surse: DEX '09 MDA2

etimologie:

  • vezi demachia
    surse: DEX '09 DEX '98 MDA2

demachiat (s.n.)

etimologie:

  • vezi demachia
    surse: DEX '09 DEX '98 MDA2

demachia

  • 1. A(-și) șterge machiajul sau fardul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN antonime: machia

etimologie: