3 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dem2 sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: eg, fr dem] (Gen) Cea mai mică formă de populație.

DEM s.n. (Genet.) Cea mai mică formă de populație. [Pl. -me. / < fr., engl. dem < gr. demos – popor].

DEM1 s. n. (biol.) asociație de indivizi apropiați, înrudiți taxonomic. (< fr., engl. dem)

DEM2(O)- elem. „popor, populație”. (< fr. dém/o/-, it. dem/o/-, cf. gr. demos)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DEM-, v. DEMO-.~agog (v. -agog), s. m. și f., 1. Conducător al unei grupări democratice, în antichitate. 2. Persoană care caută să-și creeze popularitate prin discursuri emfatice, prin promisiuni mincinoase etc.; ~agogie (v. -agogie), s. f., metodă și atitudine politică de înșelare a poporului prin promisiuni ademenitoare; ~ecologie (v. eco-1, v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul ecologic al structurii și dinamicii populațiilor.

-DEM „populație, grup de ființe”. ◊ gr. demos „popor” > fr. -deme, engl. id. > rom. -dem.

Intrare: dem
dem
sufix (I7-S)
  • dem
Intrare: dem (pref.)
dem (pref.)
prefix (I7-P)
  • dem
Intrare: dem (subst.)
dem (subst.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dem
  • demul
  • demu‑
plural
  • deme
  • demele
genitiv-dativ singular
  • dem
  • demului
plural
  • deme
  • demelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)