2 intrări

6 definiții

DELINEÁRE s.f. Acțiunea de a delinea. [Pron. -ne-a-. / < delinea].

delineare f. reprezentarea unui obiect prin trăsături sau linii.

delineá vb. (sil. -ne-a), ind. prez.1 sg. delineéz, 3 sg. și pl. delineeáză

DELINEÁ vb. I. tr. (Rar) A trasa conturul unui obiect; a contura. [Pron. -ne-a, p.i. -eez. / < fr. délinéer].

DELINEÁ vb. tr. a trasa conturul unui obiect; a schița cu o linie. (< fr. délinéer, lat. delineare)

Intrare: delinea
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) delinea delineare delineat delineând singular plural
delineea delineați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) delineez (să) delineez delineam delineai delineasem
a II-a (tu) delineezi (să) delineezi delineai delineași delineaseși
a III-a (el, ea) delineea (să) delineeze delinea delineă delinease
plural I (noi) delineăm (să) delineăm delineam delinearăm delineaserăm, delineasem*
a II-a (voi) delineați (să) delineați delineați delinearăți delineaserăți, delineaseți*
a III-a (ei, ele) delineea (să) delineeze delineau delinea delineaseră
Intrare: delineare
delineare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular delineare delinearea
plural delineări delineările
genitiv-dativ singular delineări delineării
plural delineări delineărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)