10 definiții pentru delimitativ

delimitatív, ~ă a [At: HASDEU, I. C. I, 56 / Pl: ~i, ~e / E: delimita + -tiv] (Rar) 1-2 Care delimitează (1-2) Si: delimitator (1-2).

DELIMITATÍV, -Ă, delimitativi, -e, adj. (Rar) Care delimitează, care servește pentru a delimita; delimitator. – Delimita + suf. -ativ.

DELIMITATÍV, -Ă, delimitativi, -e, adj. (Rar) Care delimitează, care servește pentru a delimita; delimitator. – Delimita + suf. -ativ.

delimitatív (rar) adj. m., pl. delimitatívi; f. delimitatívă, pl. delimitatíve

delimitatív adj. → limitativ

DELIMITATÍV adj. delimitator, limitativ, restrictiv. (Element ~.)

DELIMITATÍV, -Ă adj. (Rar) Care delimitează, care servește pentru a delimita; delimitator. [Cf. fr. delimitatif].

DELIMITATÍV, -Ă adj. care delimitează, care servește pentru a delimita; delimitator. (< fr. délimitatif)

DELIMITATÍV ~ă (~i, ~e) rar Care delimitează. /a delimita + suf. ~ativ


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DELIMITATÍV adj. delimitator, limitativ, restrictiv. (Element ~.)

Intrare: delimitativ
delimitativ adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular delimitativ delimitativul delimitati delimitativa
plural delimitativi delimitativii delimitative delimitativele
genitiv-dativ singular delimitativ delimitativului delimitative delimitativei
plural delimitativi delimitativilor delimitative delimitativelor
vocativ singular
plural