9 definiții pentru delimitativ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DELIMITATÍV, -Ă, delimitativi, -e, adj. (Rar) Care delimitează, care servește pentru a delimita; delimitator. – Delimita + suf. -ativ.

DELIMITATÍV, -Ă, delimitativi, -e, adj. (Rar) Care delimitează, care servește pentru a delimita; delimitator. – Delimita + suf. -ativ.

delimitativ, ~ă a [At: HASDEU, I. C. I, 56 / Pl: ~i, ~e / E: delimita + -tiv] (Rar) 1-2 Care delimitează (1-2) Si: delimitator (1-2).

DELIMITATÍV, -Ă adj. (Rar) Care delimitează, care servește pentru a delimita; delimitator. [Cf. fr. delimitatif].

DELIMITATÍV, -Ă adj. care delimitează, care servește pentru a delimita; delimitator. (< fr. délimitatif)

DELIMITATÍV ~ă (~i, ~e) rar Care delimitează. /a delimita + suf. ~ativ


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

delimitatív (rar) adj. m., pl. delimitatívi; f. delimitatívă, pl. delimitatíve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DELIMITATÍV adj. delimitator, limitativ, restrictiv. (Element ~.)

DELIMITATIV adj. delimitator, limitativ, restrictiv. (Element ~.)

Intrare: delimitativ
delimitativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • delimitativ
  • delimitativul
  • delimitativu‑
  • delimitati
  • delimitativa
plural
  • delimitativi
  • delimitativii
  • delimitative
  • delimitativele
genitiv-dativ singular
  • delimitativ
  • delimitativului
  • delimitative
  • delimitativei
plural
  • delimitativi
  • delimitativilor
  • delimitative
  • delimitativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

delimitativ

etimologie:

  • Delimita + sufix -ativ.
    surse: DEX '09 DEX '98