9 definiții pentru delicvescent


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DELICVESCÉNT, -Ă, delicvescenți, -te, adj. (Despre substanțe chimice) Care absoarbe vaporii de apă din atmosferă până la solubilizare. – Din fr. déliquescent, lat. deliquescens.

DELICVESCÉNT, -Ă, delicvescenți, -te, adj. (Despre substanțe chimice) Care absoarbe vaporii de apă din atmosferă până la solubilizare. – Din fr. déliquescent, lat. deliquescens.

delicvescént, ~ă a [At: MARIN, PR. I, 231/16 / S și: ~cue~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr deliquescens, lat deliquescens] (D. substanțe chimice) Care absoarbe vaporii de apă din atmosferă până la solubilizare.

DELICVESCÉNT, -Ă, delicvescenți, -te, adj. (Despre substanțe chimice) Care intră în soluții prin absorbție de vapori de apă din atmosferă.

DELICVESCÉNT, -Ă adj. (Despre substanțe) Care intră în soluții prin absorbție de vapori de apă din atmosferă. [Cf. fr. déliquescent, lat. deliquescens].

DELICVESCÉNT, -Ă adj. I. (despre substanțe solide) care absoarbe vaporii de apă din atmosferă, transformându-se în soluții apoase. 2. (fig.) decadent, corupt. (< fr. déliquescent, lat. deliquescens)

DELICVESCÉNT ~tă (~ți, ~te) (despre substanțe) Care manifestă delicvescență; în stare să absoarbă umiditatea atmosferică, lichefiindu-se. /<fr. déliquescent, lat. deliquescens, ~ntis


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

delicvescént adj. m., pl. delicvescénți; f. delicvescéntă, pl. delicvescénte

delicvescént (chim.) adj. m., pl. delicvescénți; f. sg. delicvescéntă, pl. delicvescénte


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

delicvescent, despre un corp mineral sau o substanță care prezintă proprietatea de → delicvescență.

Intrare: delicvescent
delicvescent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • delicvescent
  • delicvescentul
  • delicvescentu‑
  • delicvescentă
  • delicvescenta
plural
  • delicvescenți
  • delicvescenții
  • delicvescente
  • delicvescentele
genitiv-dativ singular
  • delicvescent
  • delicvescentului
  • delicvescente
  • delicvescentei
plural
  • delicvescenți
  • delicvescenților
  • delicvescente
  • delicvescentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

delicvescent

  • 1. (Despre substanțe chimice) Care absoarbe vaporii de apă din atmosferă până la solubilizare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: