8 definiții pentru delictual


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DELICTUÁL, -Ă, delictuali, -e, adj. Delictuos. [Pr.: -tu-al] – Cf. delict.

DELICTUÁL, -Ă, delictuali, -e, adj. Delictuos. [Pr.: -tu-al] – Cf. delict.

delictuál, ~ă a [At: PR. DREPT. 314 / P: ~tu-al / Pl: ~i, ~e / E: ns cf delict] 1-4 Delictuos (3-6).

DELICTUÁL, -Ă adj. Delictuos. [Pron. -tu-al. / et. incertă].

DELICTUÁL, -Ă adj. delictuos. (< fr. délictuel)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

delictuál (-tu-al) adj. m., pl. delictuáli; f. delictuálă, pl. delictuále

delictuál adj. m. (sil. -tu-al), pl. delictuáli; f. sg. delictuálă, pl. delictuále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DELICTUÁL adj. (JUR.) delictuos. (Faptă cu caracter ~.)

DELICTUAL adj. (JUR.) delictuos. (Faptă cu caracter ~.)

Intrare: delictual
delictual adjectiv
  • silabație: -tu-al info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • delictual
  • delictualul
  • delictualu‑
  • delictua
  • delictuala
plural
  • delictuali
  • delictualii
  • delictuale
  • delictualele
genitiv-dativ singular
  • delictual
  • delictualului
  • delictuale
  • delictualei
plural
  • delictuali
  • delictualilor
  • delictuale
  • delictualelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

delictual

etimologie:

  • cf. delict
    surse: DEX '98 DEX '09