deliberativ, ~ă [At: NEGULICI / Pl: ~i, ~e / E: fr délibératif, lat deliberativus] 1 a Care deliberează (1) având dreptul de a lua o hotărâre. 2 a (Îs) Vot ~ Vot al cărui rezultat este obligatoriu. 3 a (Îs) Gen ~ Gen în care oratorul își propune a face să se adopte sau să se respingă o hotărâre. 4 sf, a (Înv; grm; îs) Propoziție ~ă (Propoziție) interogativă dubitativă. 5 a (D. manifestări ale oamenilor) Care denotă echilibru.

DELIBERATIV, -Ă, deliberativi, -e, adj. Care deliberează, avînd dreptul de a lua o hotărîre. Organ deliberativ. ◊ Vot deliberativ = (în opoziție cu vot consultativ) drept pe care îl are o adunare sau un membru al ei nu numai de a discuta, de a-și spune părerea, ci și de a vota, de a hotărî prin vot.

DELIBERATIV, -Ă adj. Referitor la o deliberare, de deliberare. ◊ Vot deliberativ = drept pe care îl are o adunare sau un membru al ei de a hotărî ceva prin vot. [Cf. fr. délibératif, lat. deliberativus].

DELIBERATIV, -Ă adj. 1. care deliberează. ♦ vot ~ = drept pe care îl are o adunare sau un membru al ei de a hotărî ceva prin vot. 2. despre forme verbale, (construcții) care exprimă indecizia subiectului. (< fr. délibératif, lat. deliberativus)

DELIBERATIV ~ă (~i, ~e) (în opoziție cu consultativ) Care deliberează; în drept să ia anumite decizii. ◊ Vot ~ vot cu caracter decisiv și rezultat obligatoriu. /<fr. délibératif, lat. deliberativus

deliberativ a. care se rapoartă la o deliberare; vot deliberativ, drept de vot într’o adunare; gen deliberativ, în care oratorul își propune a face să se adopte sau să se respingă o rezoluțiune.

*deliberatív, -ă adj. (lat. deliberativus).Relativ la deliberațiune. Vot deliberativ, care dă drept să deliberezĭ, nu numaĭ să fiĭ consultat. Gen deliberativ, acel gen de elocŭență în care oratoru își propune să facă să se adopte orĭ să se respingă o rezoluțiune.

deliberativ adj. m., pl. deliberativi; f. deliberativă, pl. deliberative

deliberativ adj. m., pl. deliberativi; f. deliberativă, pl. deliberative

deliberativ adj. m., pl. deliberativi; f. sg. deliberativă, pl. deliberative

DELIBERATIV, -Ă adj. (cf. fr. déliberatif, lat. deliberativus): în sintagma conjunctiv deliberativ (v.).