11 definiții pentru deliberativ

DELIBERATÍV, -Ă, deliberativi, -e, adj. Care deliberează având dreptul de a lua o hotărâre. ◊ Vot deliberativ = vot al cărui rezultat este obligatoriu. – Din fr. délibératif, lat. deliberativus.

DELIBERATÍV, -Ă, deliberativi, -e, adj. Care deliberează având dreptul de a lua o hotărâre. ◊ Vot deliberativ = vot al cărui rezultat este obligatoriu. – Din fr. délibératif, lat. deliberativus.

DELIBERATÍV, -Ă, deliberativi, -e, adj. Care deliberează, avînd dreptul de a lua o hotărîre. Organ deliberativ. ◊ Vot deliberativ = (în opoziție cu vot consultativ) drept pe care îl are o adunare sau un membru al ei nu numai de a discuta, de a-și spune părerea, ci și de a vota, de a hotărî prin vot.

deliberatív adj. m., pl. deliberatívi; f. deliberatívă, pl. deliberatíve

deliberatív adj. m., pl. deliberatívi; f. sg. deliberatívă, pl. deliberatíve

DELIBERATÍV, -Ă adj. Referitor la o deliberare, de deliberare. ◊ Vot deliberativ = drept pe care îl are o adunare sau un membru al ei de a hotărî ceva prin vot. [Cf. fr. délibératif, lat. deliberativus].

DELIBERATÍV, -Ă adj. 1. care deliberează. ♦ vot ~ = drept pe care îl are o adunare sau un membru al ei de a hotărî ceva prin vot. 2. despre forme verbale, (construcții) care exprimă indecizia subiectului. (< fr. délibératif, lat. deliberativus)

DELIBERATÍV ~ă (~i, ~e) (în opoziție cu consultativ) Care deliberează; în drept să ia anumite decizii. ◊ Vot ~ vot cu caracter decisiv și rezultat obligatoriu. /<fr. délibératif, lat. deliberativus

deliberativ a. care se rapoartă la o deliberare; vot deliberativ, drept de vot într’o adunare; gen deliberativ, în care oratorul își propune a face să se adopte sau să se respingă o rezoluțiune.

*deliberatív, -ă adj. (lat. deliberativus).Relativ la deliberațiune. Vot deliberativ, care dă drept să deliberezĭ, nu numaĭ să fiĭ consultat. Gen deliberativ, acel gen de elocŭență în care oratoru își propune să facă să se adopte orĭ să se respingă o rezoluțiune.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DELIBERATÍV, -Ă adj. (cf. fr. déliberatif, lat. deliberativus): în sintagma conjunctiv deliberativ (v.).

Intrare: deliberativ
deliberativ
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deliberativ deliberativul deliberati deliberativa
plural deliberativi deliberativii deliberative deliberativele
genitiv-dativ singular deliberativ deliberativului deliberative deliberativei
plural deliberativi deliberativilor deliberative deliberativelor
vocativ singular
plural