11 definiții pentru delapidator dilapidator
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DELAPIDATÓR, -OÁRE, delapidatori, -oare, s. m. și f. Persoană care delapidează. – Din fr. dilapidateur.
DELAPIDATÓR, -OÁRE, delapidatori, -oare, s. m. și f. Persoană care delapidează. – Din fr. dilapidateur.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
delapidator, ~oare smf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~i, ~oare / E: fr dilapidateur] 1-2 Persoană care delapidează (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DELAPIDATÓR, -OÁRE, delapidatori, -oare, s. m. și f. Persoană care delapidează, care își însușește, sustrage bani publici sau (mai rar) alte bunuri din avutul obștesc.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DELAPIDATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care face o delapidare. [Var. dilapidator, -oare s.m.f. / cf. fr. dilapidateur].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DELAPIDATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care săvârșește o delapidare. (după fr. dilapidateur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DELAPIDATÓR ~i m. Persoană care delapidează; om care comite o delapidare; defraudator. /<fr. dilapidateur
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DILAPIDATÓR, -OÁRE s.m. și f. v. delapidator.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
delapidatór s. m., pl. delapidatóri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
delapidatór s. m., pl. delapidatóri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
DELAPIDATÓR s. (JUR.) defraudator. (~ul a fost condamnat.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DELAPIDATOR s. defraudator. (~ a fost condamnat.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
delapidator, -oare delapidatoare dilapidatoare dilapidator
- 1. Persoană care delapidează.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: defraudator, -oare
etimologie:
- limba franceză dilapidateursurse: DEX '09 DEX '98 DN