2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DELABORÁRE, delaborări, s. f. Acțiunea de a delabora.V. delabora.

DELABORÁRE, delaborări, s. f. Acțiunea de a delabora.V. delabora.

delaborare sf [At: LEG. EC. PL. 287 / Pl: ~rări / E: delabora] Demontare dintr-un loc a instalațiilor, mașinilor și munițiilor devenite inutilizabile sau periculoase Si: delaborat1, dezmembrare.

DELABORÁRE s.f. Acțiunea de a delabora și rezultatul ei. [< delabora].

DELABORÁ, delaborez, vb. I. Tranz. A demonta dintr-un loc instalațiile, mașinile și munițiile devenite inutilizabile sau periculoase. – Din lat. delaborare.

DELABORÁ, delaborez, vb. I. Tranz. A demonta dintr-un loc instalațiile, mașinile și munițiile devenite inutilizabile sau periculoase. – Din lat. delaborare.

delabora vt [At: DN2 / Pzi: ~réz / E: ns cf elabora] A demonta dintr-un loc instalațiile, mașinile și munițiile devenite inutilizabile sau periculoase.

DELABORÁ vb. I. tr. A demonta dintr-un loc instalațiile, mașinile și munițiile devenite inutilizabile sau periculoase. [< lat. delaborare].

DELABORÁ vb. tr. a demonta dintr-un loc instalațiile, mașinile și munițiile devenite inutilizabile sau periculoase. (< lat. delaborare)

A DELABORÁ ~éz tranz. (instalații, mașini, muniții considerate inutile sau periculoase) A demonta dintr-un loc. /<lat. delaborare


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

delaboráre s. f., pl. delaborării

delaborá (a ~) vb., ind. prez. 3 delaboreáză

delaborá vb., ind. prez. 1 sg. delaboréz, 3 sg. și pl. delaboreáză

Intrare: delaborare
delaborare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • delaborare
  • delaborarea
plural
  • delaborări
  • delaborările
genitiv-dativ singular
  • delaborări
  • delaborării
plural
  • delaborări
  • delaborărilor
vocativ singular
plural
Intrare: delabora
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • delabora
  • delaborare
  • delaborat
  • delaboratu‑
  • delaborând
  • delaborându‑
singular plural
  • delaborea
  • delaborați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • delaborez
(să)
  • delaborez
  • delaboram
  • delaborai
  • delaborasem
a II-a (tu)
  • delaborezi
(să)
  • delaborezi
  • delaborai
  • delaborași
  • delaboraseși
a III-a (el, ea)
  • delaborea
(să)
  • delaboreze
  • delabora
  • delaboră
  • delaborase
plural I (noi)
  • delaborăm
(să)
  • delaborăm
  • delaboram
  • delaborarăm
  • delaboraserăm
  • delaborasem
a II-a (voi)
  • delaborați
(să)
  • delaborați
  • delaborați
  • delaborarăți
  • delaboraserăți
  • delaboraseți
a III-a (ei, ele)
  • delaborea
(să)
  • delaboreze
  • delaborau
  • delabora
  • delaboraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

delaborare

  • 1. Acțiunea de a delabora.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi delabora
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

delabora

  • 1. A demonta dintr-un loc instalațiile, mașinile și munițiile devenite inutilizabile sau periculoase.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: