DEJURNĂ adj. invar. (Despre elevi și, înv., despre militari) De serviciu (pe timp de o zi). – Din rus. dejurnîi.

dejurnă ain [At: CHIRIAC, 60 / V: (înv) ~na, ~ne, ~nii, ~noi / S și: de jurnă / E: rs дежурный] (Asr) De serviciu (pe timp de o zi).

DEJURNĂ adv. invar. (Rar; despre elevi și, înv., despre militari) De serviciu (pe timp de o zi). – Din rus. dejurnâi.

DEJURNĂ adj. invar. (Despre elevi și, învechit, despre militari) De serviciu (pe timp de o zi). Iată și căpitanul dejurnă! SLAVICI, O. I 315.

dejurnă f. serviciu militar zilnic: a fi dejurnă. [Rus. DEJURNIĬ (din fr. de jour)].

dejúrnă V. jurnă.

dejurna ain vz dejurnă

dejurne ain vz dejurnă

dejurnii ain vz dejurnă

dejurnoi ain vz dejurnă

dejurnă adj. invar. (militari ~)

dejurnă adj. invar.

dejurnă adj. invar.

dejurnă, adv. – Care corespunde serviciului de zi, într-o unitate militară. – Var. dejurstvă, s. f. (ședere a unei unități). Fr. de journée, prin intermediul rus. dežurni, rus., bg. dežurstvo (Cihac, II, 93; Sanzewitsch 202; Tiktin; Candrea; Scriban; Vasmer, I, 336).