2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEJIVRÁRE, dejivrări, s. f. Acțiunea de a dejivra și rezultatul ei. [Var.: degivráre s. f.] – V. dejivra.

DEJIVRÁRE, dejivrări, s. f. Acțiunea de a dejivra și rezultatul ei. [Var.: degivráre s. f.] – V. dejivra.

dejivrare sf [At: LTR2 / V: degi~ / Pl: ~rări / E: degivra] (Teh) Înlăturare a straturilor de gheață sau de chiciură de pe suprafețe, de obicei metalice, care vin în contact cu aerul umed la temperaturi scăzute Si: dejivraj, dejivrat1.

DEGIVRÁ vb. I v. dejivra.

DEGIVRÁRE s. f. v. dejivrare.

DEJIVRÁ, dejivrez, vb. I. Tranz. A înlătura stratul de gheață sau de chiciură format pe suprafețele care vin în contact cu aerul umed și subrăcit. [Var.: degivrá vb. I] – Din fr. dégivrer.

dejivra vt [At: MDENC / V: degi~ / Pzi: ~réz / E: fr dégivrer] (Teh; c.i. straturi de gheață sau de chiciură) A înlătura de pe suprafețe, de obicei metalice, care vin în contact cu aerul umed la temperaturi scăzute.

DEJIVRÁ, dejivrez, vb. I. Tranz. A înlătura stratul de gheață sau de chiciură format pe suprafețele care vin în contact cu aerul umed la temperaturi scăzute. [Var.: degivrá vb. I] – Din fr. dégivrer.

DEGIVRÁ vb. I. tr. A înlătura straturile de chiciură sau de gheață formate pe anumite suprafețe (metalice). [Var. dejivra vb. I. / < fr. dégivrer].

DEGIVRÁRE s.f. Acțiunea de a degivra și rezultatul ei; degivraj. [Var. dejivrare s.f. / < degivra].

DEJIVRÁ vb. tr. a înlătura straturile de chiciură sau de gheață formate pe anumite suprafețe. (metalice). (< fr. dégivrer)

A DEGIVRÁ ~éz tranz. (suprafețe care vin în contact cu aerul umed la temperaturi joase) A curăța de stratul de givraj. /<fr. dégivrer


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dejivráre (-ji-vra-) s. f., g.-d. art. dejivrắrii; pl. dejivrắri

dejivráre s. f. (sil. -vra-), g.-d. art. dejivrării; pl. dejivrări

dejivrá (a ~) (-ji-vra) vb., ind. prez. 3 dejivreáză

degivrá vb., ind. prez. 1 sg. degivréz, 3 sg. și pl. degivreáză

arată toate definițiile

Intrare: dejivrare
dejivrare substantiv feminin
  • silabație: de-ji-vra-re info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dejivrare
  • dejivrarea
plural
  • dejivrări
  • dejivrările
genitiv-dativ singular
  • dejivrări
  • dejivrării
plural
  • dejivrări
  • dejivrărilor
vocativ singular
plural
degivrare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • degivrare
  • degivrarea
plural
  • degivrări
  • degivrările
genitiv-dativ singular
  • degivrări
  • degivrării
plural
  • degivrări
  • degivrărilor
vocativ singular
plural
Intrare: dejivra
  • silabație: de-ji-vra info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dejivra
  • dejivrare
  • dejivrat
  • dejivratu‑
  • dejivrând
  • dejivrându‑
singular plural
  • dejivrea
  • dejivrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dejivrez
(să)
  • dejivrez
  • dejivram
  • dejivrai
  • dejivrasem
a II-a (tu)
  • dejivrezi
(să)
  • dejivrezi
  • dejivrai
  • dejivrași
  • dejivraseși
a III-a (el, ea)
  • dejivrea
(să)
  • dejivreze
  • dejivra
  • dejivră
  • dejivrase
plural I (noi)
  • dejivrăm
(să)
  • dejivrăm
  • dejivram
  • dejivrarăm
  • dejivraserăm
  • dejivrasem
a II-a (voi)
  • dejivrați
(să)
  • dejivrați
  • dejivrați
  • dejivrarăți
  • dejivraserăți
  • dejivraseți
a III-a (ei, ele)
  • dejivrea
(să)
  • dejivreze
  • dejivrau
  • dejivra
  • dejivraseră
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • degivra
  • degivrare
  • degivrat
  • degivratu‑
  • degivrând
  • degivrându‑
singular plural
  • degivrea
  • degivrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • degivrez
(să)
  • degivrez
  • degivram
  • degivrai
  • degivrasem
a II-a (tu)
  • degivrezi
(să)
  • degivrezi
  • degivrai
  • degivrași
  • degivraseși
a III-a (el, ea)
  • degivrea
(să)
  • degivreze
  • degivra
  • degivră
  • degivrase
plural I (noi)
  • degivrăm
(să)
  • degivrăm
  • degivram
  • degivrarăm
  • degivraserăm
  • degivrasem
a II-a (voi)
  • degivrați
(să)
  • degivrați
  • degivrați
  • degivrarăți
  • degivraserăți
  • degivraseți
a III-a (ei, ele)
  • degivrea
(să)
  • degivreze
  • degivrau
  • degivra
  • degivraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dejivrare degivrare

  • 1. Acțiunea de a dejivra și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: dejivraj

etimologie:

  • vezi dejivra
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

dejivra degivra

  • 1. A înlătura stratul de gheață sau de chiciură format pe suprafețele care vin în contact cu aerul umed și subrăcit.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: