12 definiții pentru dejivra degivra

dejivrá vt [At: MDENC / V: degi~ / Pzi: ~réz / E: fr dégivrer] (Teh; c. i. straturi de gheață sau de chiciură) A înlătura de pe suprafețe, de obicei metalice, care vin în contact cu aerul umed la temperaturi scăzute.

DEJIVRÁ, dejivrez, vb. I. Tranz. A înlătura stratul de gheață sau de chiciură format pe suprafețele care vin în contact cu aerul umed și subrăcit. [Var.: degivrá vb. I] – Din fr. dégivrer.

DEJIVRÁ, dejivrez, vb. I. Tranz. A înlătura stratul de gheață sau de chiciură format pe suprafețele care vin în contact cu aerul umed la temperaturi scăzute. [Var.: degivrá vb. I] – Din fr. dégivrer.

dejivrá (a ~) (-ji-vra) vb., ind. prez. 3 dejivreáză

dejivrá vb. (sil. -vra), ind. prez. 1 sg. dejivréz, 3 sg. dejivreáză

DEJIVRÁ vb. I. v. degivra.

DEJIVRÁ vb. tr. a înlătura straturile de chiciură sau de gheață formate pe anumite suprafețe. (metalice). (< fr. dégivrer)

DEGIVRÁ vb. I v. dejivra.

degivrá vb., ind. prez. 1 sg. degivréz, 3 sg. și pl. degivreáză

DEGIVRÁ vb. I. tr. A înlătura straturile de chiciură sau de gheață formate pe anumite suprafețe (metalice). [Var. dejivra vb. I. / < fr. dégivrer].

A DEGIVRÁ ~éz tranz. (suprafețe care vin în contact cu aerul umed la temperaturi joase) A curăța de stratul de givraj. /<fr. dégivrer

Intrare: dejivra
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dejivra dejivrare dejivrat dejivrând singular plural
dejivrea dejivrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dejivrez (să) dejivrez dejivram dejivrai dejivrasem
a II-a (tu) dejivrezi (să) dejivrezi dejivrai dejivrași dejivraseși
a III-a (el, ea) dejivrea (să) dejivreze dejivra dejivră dejivrase
plural I (noi) dejivrăm (să) dejivrăm dejivram dejivrarăm dejivraserăm, dejivrasem*
a II-a (voi) dejivrați (să) dejivrați dejivrați dejivrarăți dejivraserăți, dejivraseți*
a III-a (ei, ele) dejivrea (să) dejivreze dejivrau dejivra dejivraseră
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) degivra degivrare degivrat degivrând singular plural
degivrea degivrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) degivrez (să) degivrez degivram degivrai degivrasem
a II-a (tu) degivrezi (să) degivrezi degivrai degivrași degivraseși
a III-a (el, ea) degivrea (să) degivreze degivra degivră degivrase
plural I (noi) degivrăm (să) degivrăm degivram degivrarăm degivraserăm, degivrasem*
a II-a (voi) degivrați (să) degivrați degivrați degivrarăți degivraserăți, degivraseți*
a III-a (ei, ele) degivrea (să) degivreze degivrau degivra degivraseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)