2 intrări

6 definiții

dejectát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: dejecta] 1-4 Dejectare (1-4).

dejectát2, -ă a [At: DEX-S / Pl: ~áți, ~e / E: dejecta] 1 (Liv; d. excreții din organism) Evacuat. 2 (D. reziduuri industriale sau menajere) Deversat.

dejectá vt [At: DEX-S / Pzi: ~téz / E: drr dejecție] 1 A evacua excreții din organism. 2 (Spc) A evacua materii fecale. 3-4 A deversa reziduuri (industriale sau) menajere.

DEJECTÁ, dejectez, vb. I. Tranz. (Rar) A evacua dejecții. – Din dejecție.

DEJECTÁ, dejectez, vb. I. Tranz. (Rar) A evacua dejecții. – Din dejecție.

dejectá vb., ind. prez. 3 sg. dejecteáză

Intrare: dejecta
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dejecta dejectare dejectat dejectând singular plural
dejectea dejectați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dejectez (să) dejectez dejectam dejectai dejectasem
a II-a (tu) dejectezi (să) dejectezi dejectai dejectași dejectaseși
a III-a (el, ea) dejectea (să) dejecteze dejecta dejectă dejectase
plural I (noi) dejectăm (să) dejectăm dejectam dejectarăm dejectaserăm, dejectasem*
a II-a (voi) dejectați (să) dejectați dejectați dejectarăți dejectaserăți, dejectaseți*
a III-a (ei, ele) dejectea (să) dejecteze dejectau dejecta dejectaseră
Intrare: dejectat
dejectat
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dejectat dejectatul dejecta dejectata
plural dejectați dejectații dejectate dejectatele
genitiv-dativ singular dejectat dejectatului dejectate dejectatei
plural dejectați dejectaților dejectate dejectatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)