opțiuni

2 definiții pentru deaistvui

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

deistvui vi vz deaistvui

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEAISTVUÍ vb. IV. Intranz. (Slavonism învechit). A acționa, a lucra; a organiza, a conduce, a stăpâni. Așea și Hristos deodată și în ceriu și pre pământ ... ca un putearnic deaistvuiaște cu puterea Sa cea dumnedzăiască. VARLAAM, C. 36. ♦ Intranz. și tranz. Spec. A oficia, a sluji (o liturghie). Înger poate hi, au alt preut fără mene slujeaște? Legea învață numai preutul sângur să deistvuiască. VARLAAM, C. 460. Și strigă toți totdeauna că deistvuesc rău și nesebuit [preoții] și zic că am uitat cinurile (a. 1651). BV I, 181. A nu ști deistvui Sfânta Liturghie (a. 1652). ib. 205, cf. L. ROM. 1975, 320. ◊ Refl. pas. Pâinea carea să deistvuiaște nu iaste chipul d[u]mn[e]zăescului trup (1680 – 1700). GCR I, 244/36. – Pronunțat: deais-tvu-i. – Prez. ind.: deaistvuiesc.- Și: deistvuí vb. IV. – Din slavon. дѣйствовати, -оуь ѭ.

Intrare: deaistvui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deistvui
  • deistvuire
  • deistvuit
  • deistvuitu‑
  • deistvuind
  • deistvuindu‑
 singular plural
  • deistvuiește
  • deistvuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deistvuiesc
 (să)
  • deistvuiesc
  • deistvuiam
  • deistvuii
  • deistvuisem
a II-a (tu)
  • deistvuiești
 (să)
  • deistvuiești
  • deistvuiai
  • deistvuiși
  • deistvuiseși
a III-a (el, ea)
  • deistvuiește
 (să)
  • deistvuiască
  • deistvuia
  • deistvui
  • deistvuise
plural I (noi)
  • deistvuim
 (să)
  • deistvuim
  • deistvuiam
  • deistvuirăm
  • deistvuiserăm
  • deistvuisem
a II-a (voi)
  • deistvuiți
 (să)
  • deistvuiți
  • deistvuiați
  • deistvuirăți
  • deistvuiserăți
  • deistvuiseți
a III-a (ei, ele)
  • deistvuiesc
 (să)
  • deistvuiască
  • deistvuiau
  • deistvuiră
  • deistvuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deaistvui
  • deaistvuire
  • deaistvuit
  • deaistvuitu‑
  • deaistvuind
  • deaistvuindu‑
 singular plural
  • deaistvuiește
  • deaistvuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deaistvuiesc
 (să)
  • deaistvuiesc
  • deaistvuiam
  • deaistvuii
  • deaistvuisem
a II-a (tu)
  • deaistvuiești
 (să)
  • deaistvuiești
  • deaistvuiai
  • deaistvuiși
  • deaistvuiseși
a III-a (el, ea)
  • deaistvuiește
 (să)
  • deaistvuiască
  • deaistvuia
  • deaistvui
  • deaistvuise
plural I (noi)
  • deaistvuim
 (să)
  • deaistvuim
  • deaistvuiam
  • deaistvuirăm
  • deaistvuiserăm
  • deaistvuisem
a II-a (voi)
  • deaistvuiți
 (să)
  • deaistvuiți
  • deaistvuiați
  • deaistvuirăți
  • deaistvuiserăți
  • deaistvuiseți
a III-a (ei, ele)
  • deaistvuiesc
 (să)
  • deaistvuiască
  • deaistvuiau
  • deaistvuiră
  • deaistvuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)