2 intrări

O definiție

deideologizá vb. (sil. de-i-), ind. prez. 3 sg. deideologizeáză

Intrare: deideologizare
deideologizare infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deideologizare deideologizarea
plural deideologizări deideologizările
genitiv-dativ singular deideologizări deideologizării
plural deideologizări deideologizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: deideologiza
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deideologiza deideologizare deideologizat deideologizând singular plural
deideologizea deideologizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deideologizez (să) deideologizez deideologizam deideologizai deideologizasem
a II-a (tu) deideologizezi (să) deideologizezi deideologizai deideologizași deideologizaseși
a III-a (el, ea) deideologizea (să) deideologizeze deideologiza deideologiză deideologizase
plural I (noi) deideologizăm (să) deideologizăm deideologizam deideologizarăm deideologizaserăm, deideologizasem*
a II-a (voi) deideologizați (să) deideologizați deideologizați deideologizarăți deideologizaserăți, deideologizaseți*
a III-a (ei, ele) deideologizea (să) deideologizeze deideologizau deideologiza deideologizaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)