2 intrări

14 definiții

degroșáre sn [At: ORBONAȘ, MEC. 292 / V: ~osá~ / Pl: ~șắri / E: degroșa] (Teh) Prelucrare a pieselor brute prin așchiere, aducându-le la o formă și la o dimensiune apropiată de cele finale.

DEGROȘÁRE, degroșări, s. f. Acțiunea de a degroșa și rezultatul ei. – V. degroșa.

DEGROȘÁRE, degroșări, s. f. Acțiunea de a degroșa și rezultatul ei. – V. degroșa.

degroșáre (de-gro-) s. f., g.-d. art. degroșắrii; pl. degroșắri

degroșáre s. f. (sil. -gro-), g.-d. art. degrosării; pl. degroșări

DEGROȘÁRE s.f. Acțiunea de a degroșa și rezultatul ei. [< degroșa].

degroșá vt [At: ORBONAȘ, MEC. 257 / V: ~osá / Pzi: ~șéz / E: fr dégrossir, cf îngroșa] (Teh; c. i. piese brute) A prelucra prin așchiere, aducând la o formă și la o dimensiune apropiată de cele finale.

DEGROȘÁ, degroșez, vb. I. Tranz. A efectua operația de prelucrare prin așchiere a unei piese brute, spre a o aduce la dimensiunile apropiate de cele finale. – Din fr. dégrossir (prin apropiere de îngroșa).

DEGROȘÁ, degroșez, vb. I. Tranz. A efectua operația de prelucrare prin așchiere a unei piese brute, spre a o aduce la dimensiunile apropiate de cele finale. – Din fr. dégrossir (prin apropiere de îngroșa).

degroșá (a ~) (de-gro-) vb., ind. prez. 3 degroșeáză, 1 pl. degroșắm; conj. prez. 3 degroșéze; ger. degroșấnd

degroșá vb. (sil. -gro-), ind. prez. 1 sg. degroșéz, 3 sg. și pl. degroșeáză, 1 pl. degroșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. degroșéze; ger. degroșând

DEGROȘÁ vb. I. tr. A așchia o piesă brută de metal pentru a o aduce la o dimensiune apropiată de cea definitivă. [Cf. fr. dégrossir].

DEGROȘÁ vb. tr. a prelucra prin așchiere o piesă brută de metal pentru a o aduce la o dimensiune apropiată de cea definitivă. (după fr. dégrossir)

A DEGROȘÁ ~éz tranz. (piese brute) A prelucra prin așchiere, atribuind o formă apropiată de cea definitivă. /<fr. dégrossir

Intrare: degroșa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) degroșa degroșare degroșat degroșând singular plural
degroșea degroșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) degroșez (să) degroșez degroșam degroșai degroșasem
a II-a (tu) degroșezi (să) degroșezi degroșai degroșași degroșaseși
a III-a (el, ea) degroșea (să) degroșeze degroșa degroșă degroșase
plural I (noi) degroșăm (să) degroșăm degroșam degroșarăm degroșaserăm, degroșasem*
a II-a (voi) degroșați (să) degroșați degroșați degroșarăți degroșaserăți, degroșaseți*
a III-a (ei, ele) degroșea (să) degroșeze degroșau degroșa degroșaseră
Intrare: degroșare
degroșare
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular degroșare degroșarea
plural degroșări degroșările
genitiv-dativ singular degroșări degroșării
plural degroșări degroșărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)