2 intrări

17 definiții

degreváre sf [At: LOVINESCU, C. V. 31 / Pl: ~vắri / E: degreva] 1-3 Scutire a unor oameni, colectivități, instituții, de (o parte din) (sarcinile sau) obligațiile impuse Si: degrevat1 (1-3).

DEGREVÁRE, degrevări, s. f. Acțiunea de a degreva și rezultatul ei. – V. degreva.

DEGREVÁRE, degrevări, s. f. Acțiunea de a degreva și rezultatul ei. – V. degreva.

DEGREVÁRE, degrevări, s. f. Acțiunea de a degreva și rezultatul ei.

degreváre (de-gre-) s. f., g.-d. art. degrevắrii; pl. degrevắri

degreváre s. f. (sil. -gre-) → grevare

DEGREVÁRE s.f. Acțiunea de a degreva și rezultatul ei. [< degreva].

DEGREVÁRE s. f. reducere, anulare a unei creanțe (taxe, impozite etc.). (după fr. dégrévement)

degrevá vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~véz / E: fr dégrever] 1-3 (C. i. oameni, colectivități, instituții) A scuti de (o parte din) (sarcinile sau) obligațiile impuse.

DEGREVÁ, degrevez, vb. I. Tranz. A scădea, a reduce sarcinile sau obligațiile impuse unei persoane fizice sau unei instituții. – Din fr. dégrever.

DEGREVÁ, degrevez, vb. I. Tranz. A scădea, a reduce sarcinile sau obligațiile impuse unei persoane fizice sau unei instituții. – Din fr. dégrever.

DEGREVÁ, degrevez, vb. I. Tranz. (Cu determinări introduse prin prep. «de») A scădea, a micșora, a reduce sarcinile impuse unei persoane sau instituții.

degrevá (a ~) (de-gre-) vb., ind. prez. 3 degreveáză

degrevá vb. (sil. -gre-), ind. prez. 1 sg. degrevéz, 3 sg. și pl. degreveáză

DEGREVÁ vb. I. tr. A micșora, a reduce, a suprima obligațiile, sarcinile etc. care revin unei persoane, unui colectiv. [< fr. dégrever].

DEGREVÁ vb. tr. a micșora, a reduce, a suprima obligațiile, sarcinile etc. care revin cuiva. (< fr. dégrever)

A DEGREVÁ ~éz tranz. (persoane sau instituții) A scuti de anumite sarcini sau obligații. /<fr. dégrever

Intrare: degreva
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) degreva degrevare degrevat degrevând singular plural
degrevea degrevați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) degrevez (să) degrevez degrevam degrevai degrevasem
a II-a (tu) degrevezi (să) degrevezi degrevai degrevași degrevaseși
a III-a (el, ea) degrevea (să) degreveze degreva degrevă degrevase
plural I (noi) degrevăm (să) degrevăm degrevam degrevarăm degrevaserăm, degrevasem*
a II-a (voi) degrevați (să) degrevați degrevați degrevarăți degrevaserăți, degrevaseți*
a III-a (ei, ele) degrevea (să) degreveze degrevau degreva degrevaseră
Intrare: degrevare
degrevare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular degrevare degrevarea
plural degrevări degrevările
genitiv-dativ singular degrevări degrevării
plural degrevări degrevărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)