2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEGREVÁRE, degrevări, s. f. Acțiunea de a degreva și rezultatul ei. – V. degreva.

DEGREVÁRE, degrevări, s. f. Acțiunea de a degreva și rezultatul ei. – V. degreva.

degrevare sf [At: LOVINESCU, C. V. 31 / Pl: ~vări / E: degreva] 1-3 Scutire a unor oameni, colectivități, instituții, de (o parte din) (sarcinile sau) obligațiile impuse Si: degrevat1 (1-3).

DEGREVÁRE, degrevări, s. f. Acțiunea de a degreva și rezultatul ei.

DEGREVÁRE s.f. Acțiunea de a degreva și rezultatul ei. [< degreva].

DEGREVÁRE s. f. reducere, anulare a unei creanțe (taxe, impozite etc.). (după fr. dégrévement)

DEGREVÁ, degrevez, vb. I. Tranz. A scădea, a reduce sarcinile sau obligațiile impuse unei persoane fizice sau unei instituții. – Din fr. dégrever.

DEGREVÁ, degrevez, vb. I. Tranz. A scădea, a reduce sarcinile sau obligațiile impuse unei persoane fizice sau unei instituții. – Din fr. dégrever.

degreva vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~véz / E: fr dégrever] 1-3 (C.i. oameni, colectivități, instituții) A scuti de (o parte din) (sarcinile sau) obligațiile impuse.

DEGREVÁ, degrevez, vb. I. Tranz. (Cu determinări introduse prin prep. «de») A scădea, a micșora, a reduce sarcinile impuse unei persoane sau instituții.

DEGREVÁ vb. I. tr. A micșora, a reduce, a suprima obligațiile, sarcinile etc. care revin unei persoane, unui colectiv. [< fr. dégrever].

DEGREVÁ vb. tr. a micșora, a reduce, a suprima obligațiile, sarcinile etc. care revin cuiva. (< fr. dégrever)

A DEGREVÁ ~éz tranz. (persoane sau instituții) A scuti de anumite sarcini sau obligații. /<fr. dégrever


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

degreváre (de-gre-) s. f., g.-d. art. degrevắrii; pl. degrevắri

degreváre s. f. (sil. -gre-) → grevare

degrevá (a ~) (de-gre-) vb., ind. prez. 3 degreveáză

degrevá vb. (sil. -gre-), ind. prez. 1 sg. degrevéz, 3 sg. și pl. degreveáză

Intrare: degrevare
degrevare substantiv feminin
  • silabație: de-gre- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • degrevare
  • degrevarea
plural
  • degrevări
  • degrevările
genitiv-dativ singular
  • degrevări
  • degrevării
plural
  • degrevări
  • degrevărilor
vocativ singular
plural
Intrare: degreva
  • silabație: de-gre-va info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • degreva
  • degrevare
  • degrevat
  • degrevatu‑
  • degrevând
  • degrevându‑
singular plural
  • degrevea
  • degrevați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • degrevez
(să)
  • degrevez
  • degrevam
  • degrevai
  • degrevasem
a II-a (tu)
  • degrevezi
(să)
  • degrevezi
  • degrevai
  • degrevași
  • degrevaseși
a III-a (el, ea)
  • degrevea
(să)
  • degreveze
  • degreva
  • degrevă
  • degrevase
plural I (noi)
  • degrevăm
(să)
  • degrevăm
  • degrevam
  • degrevarăm
  • degrevaserăm
  • degrevasem
a II-a (voi)
  • degrevați
(să)
  • degrevați
  • degrevați
  • degrevarăți
  • degrevaserăți
  • degrevaseți
a III-a (ei, ele)
  • degrevea
(să)
  • degreveze
  • degrevau
  • degreva
  • degrevaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

degrevare

  • 1. Acțiunea de a degreva și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

  • vezi degreva
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

degreva

  • 1. A scădea, a reduce sarcinile sau obligațiile impuse unei persoane fizice sau unei instituții.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: