2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEGRESÓR, -OÁRE, degresori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care degresează. 2. S. n. Aparat cu care se face degresarea anumitor materiale. – Din fr. dégraisseur.

degresor, ~oare [At: ALEXI, W. / Pl: ~i, ~oare / E: fr degraisseur] 1-12 smf, a (Persoană) care degresează (1-6). 13-16 sn Aparat cu care se face degresarea (1-4).

DEGRESÓR, -OÁRE, degresori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care degresează. 2. S. n. Aparat cu care se face degresarea anumitor materiale. – Din fr. dégraisseur.

DEGRESÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care degresează. // s.n. (Tehn.) Aparat cu care se face degresarea anumitor materiale. [Cf. fr. dégraisseur, dégraissoir].

DEGRESÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care degresează. II. s. n. aparat cu care se face degresarea anumitor materiale. (< fr. dégraisseur, /II/ dégraissoir)

DEGRESÓR2 ~i m. Muncitor specializat în operațiile de degresare. /<fr. dégraisseur

DEGRESÓR1 ~oáre n. Aparat folosit în operațiile de degresare. /<fr. dégraisseur


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

degresór2 (aparat) (de-gre-) s. n., pl. degresoáre

degresór1 (persoană) (de-gre-) s. m., pl. degresóri

degresór (persoană) s. m. (sil. -gre-), pl. degresóri

degresór (aparat) s. n. (sil. -gre-), pl. degresoáre

Intrare: degresor (s.m.)
  • silabație: de-gre-sor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • degresor
  • degresorul
  • degresoru‑
plural
  • degresori
  • degresorii
genitiv-dativ singular
  • degresor
  • degresorului
plural
  • degresori
  • degresorilor
vocativ singular
  • degresorule
plural
  • degresorilor
Intrare: degresor (s.n.)
degresor2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: de-gre-sor info
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • degresor
  • degresorul
  • degresoru‑
plural
  • degresoare
  • degresoarele
genitiv-dativ singular
  • degresor
  • degresorului
plural
  • degresoare
  • degresoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

degresor, -oare (persoană) degresoare

  • 1. Persoană care degresează.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

degresor (s.n.)

  • 1. Aparat cu care se face degresarea anumitor materiale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: