8 definiții pentru degoma

degomá vt [At: DN2 / Pzi: ~méz / E: fr dégomer] 1-4 (C. i. fire sau țesături de mătase) A supune operației de eliminare (totală sau) parțială a sericinei, pentru obținerea (caracteristicilor de prelucrare și a) calității superioare a produselor.

DEGOMÁ, degomez, vb. I. Tranz. A îndepărta, total sau parțial, sericina de pe firele sau țesăturile de mătase naturală, pentru ca acestea să capete caracteristici superioare de prelucrare. – Din fr. dégommer.

DEGOMÁ, degomez, vb. I. Tranz. A face operația de eliminare totală sau parțială a sericinei din firele sau țesăturile de mătase, pentru ca acestea să capete caracteristici superioare de prelucrare și de calitate. – Din fr. dégommer.

degomá (a ~) vb., ind. prez. 3 degomeáză

degomá vb., ind. prez. 3 sg. degomeáză

DEGOMÁ vb. I. tr. A îndepărta stratul de sericină de pe firul de mătase naturală. [< fr. dégommer].

DEGOMÁ vb. tr. a îndepărta stratul de sericină de pe firul de mătase naturală. (< fr. dégommer)

A DEGOMÁ ~éz tranz. (fire de mătase naturală) A curăța de stratul de sericină. /<fr. dégommer

Intrare: degoma
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) degoma degomare degomat degomând singular plural
degomea degomați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) degomez (să) degomez degomam degomai degomasem
a II-a (tu) degomezi (să) degomezi degomai degomași degomaseși
a III-a (el, ea) degomea (să) degomeze degoma degomă degomase
plural I (noi) degomăm (să) degomăm degomam degomarăm degomaserăm, degomasem*
a II-a (voi) degomați (să) degomați degomați degomarăți degomaserăți, degomaseți*
a III-a (ei, ele) degomea (să) degomeze degomau degoma degomaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)