15 definiții pentru deglutiție deglutițiune degluțiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

deglutiție sf [At: PROT.-POP., N. D. / V: ~țiune, ~uțiune / Pl: ~ii / E: fr déglutition] (Med) Act fiziologic reflex prin care bolul alimentar trece din gură, prin esofag, în stomac Si: înghițire.

DEGLUTÍȚIE, deglutiții, s. f. Act fiziologic reflex prin care bolul alimentar trece din gură, prin esofag, în stomac; înghițire. [Var.: deglutițiúne s. f.] – Din fr. déglutition.

DEGLUTÍȚIE, deglutiții, s. f. Act fiziologic reflex prin care bolul alimentar trece din gură, prin esofag, în stomac; înghițire. [Var.: degluțiúne s. f.] – Din fr. déglutition.[1]

  1. Aproape sigur [Var.: deglutițiúne s. f.] — cata

DEGLUTÍȚIE, deglutiții, s. f. (Fiziol.) Act mecanic prin care bolul alimentar, după ce a suferit masticația, trece din gură prin faringe în esofag; înghițire. Masticația și deglutiția erau foarte penibile din cauza paraliziei mușchilor masticatori și ai limbii. PARHON, O. A. I 264.

DEGLUTÍȚIE s.f. Înghițire. [Gen. -iei, var. deglutițiune s.f. / cf. fr. déglutition, lat. deglutitio].

DEGLUTÍȚIE s. f. actul fiziologic al înghițirii. (< fr. déglutition)

DEGLUTÍȚIE ~i f. Act fiziologic care constă în înghițirea unui aliment. [Art. deglutiția; G.-D. deglutiției; Sil. -ți-e] /<fr. deglutition

DEGLUTIȚIÚNE s. f. v. deglutiție.

DEGLUȚIÚNE s. f. v. deglutiție.[1]

  1. Aproape sigur o formă culeasă greșit a lui deglutițiune. cata

DEGLUTIȚIÚNE s.f. v. deglutiție.

*deglutițiúne f. (lat. deglutitio, -ónis, d. deglutire, a înghiți. V. înghit, sughiț). Fiziol. Înghițire. -Și -íție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deglutíție (de-glu-, -ți-e) s. f., art. deglutíția (-ți-a), g.-d. art. deglutíției; pl. deglutíții, art. deglutíțiile (-ți-i-)

deglutíție s. f. (sil. -glu-, -ți-e), art. deglutíția (sil. -ți-a), g.-d. art. deglutíției; pl. deglutíții, art. deglutíțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEGLUTÍȚIE s. (FIZIOL.) înghițire. (Actul ~ unui bol alimentar.)

DEGLUTIȚIE s. (FIZIOL.) înghițire. (Actul ~ unui bol alimentar.)

Intrare: deglutiție
deglutiție substantiv feminin
  • silabație: -glu-, -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deglutiție
  • deglutiția
plural
  • deglutiții
  • deglutițiile
genitiv-dativ singular
  • deglutiții
  • deglutiției
plural
  • deglutiții
  • deglutițiilor
vocativ singular
plural
degluțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • degluțiune
  • degluțiunea
plural
  • degluțiuni
  • degluțiunile
genitiv-dativ singular
  • degluțiuni
  • degluțiunii
plural
  • degluțiuni
  • degluțiunilor
vocativ singular
plural
deglutițiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deglutițiune
  • deglutițiunea
plural
  • deglutițiuni
  • deglutițiunile
genitiv-dativ singular
  • deglutițiuni
  • deglutițiunii
plural
  • deglutițiuni
  • deglutițiunilor
vocativ singular
plural