17 definiții pentru deglutiție deglutițiune degluțiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEGLUTÍȚIE, deglutiții, s. f. Act fiziologic reflex prin care bolul alimentar trece din gură, prin esofag, în stomac; înghițire. [Var.: deglutițiúne s. f.] – Din fr. déglutition.

deglutiție sf [At: PROT.-POP., N. D. / V: ~țiune, ~uțiune / Pl: ~ii / E: fr déglutition] (Med) Act fiziologic reflex prin care bolul alimentar trece din gură, prin esofag, în stomac Si: înghițire.

DEGLUTÍȚIE, deglutiții, s. f. Act fiziologic reflex prin care bolul alimentar trece din gură, prin esofag, în stomac; înghițire. [Var.: degluțiúne s. f.] – Din fr. déglutition.

DEGLUTÍȚIE, deglutiții, s. f. (Fiziol.) Act mecanic prin care bolul alimentar, după ce a suferit masticația, trece din gură prin faringe în esofag; înghițire. Masticația și deglutiția erau foarte penibile din cauza paraliziei mușchilor masticatori și ai limbii. PARHON, O. A. I 264.

DEGLUTÍȚIE s.f. Înghițire. [Gen. -iei, var. deglutițiune s.f. / cf. fr. déglutition, lat. deglutitio].

DEGLUTÍȚIE s. f. actul fiziologic al înghițirii. (< fr. déglutition)

DEGLUTÍȚIE ~i f. Act fiziologic care constă în înghițirea unui aliment. [Art. deglutiția; G.-D. deglutiției; Sil. -ți-e] /<fr. deglutition

DEGLUTIȚIÚNE s. f. v. deglutiție.

DEGLUȚIÚNE s. f. v. deglutiție.

DEGLUTIȚIÚNE s.f. v. deglutiție.

*deglutițiúne f. (lat. deglutitio, -ónis, d. deglutire, a înghiți. V. înghit, sughiț). Fiziol. Înghițire. -Și -íție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deglutíție (de-glu-, -ți-e) s. f., art. deglutíția (-ți-a), g.-d. art. deglutíției; pl. deglutíții, art. deglutíțiile (-ți-i-)

deglutíție s. f. (sil. -glu-, -ți-e), art. deglutíția (sil. -ți-a), g.-d. art. deglutíției; pl. deglutíții, art. deglutíțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEGLUTÍȚIE s. (FIZIOL.) înghițire. (Actul ~ unui bol alimentar.)

DEGLUTIȚIE s. (FIZIOL.) înghițire. (Actul ~ unui bol alimentar.)

Intrare: deglutiție
deglutiție substantiv feminin
  • silabație: de-glu-ti-ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deglutiție
  • deglutiția
plural
  • deglutiții
  • deglutițiile
genitiv-dativ singular
  • deglutiții
  • deglutiției
plural
  • deglutiții
  • deglutițiilor
vocativ singular
plural
deglutițiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deglutițiune
  • deglutițiunea
plural
  • deglutițiuni
  • deglutițiunile
genitiv-dativ singular
  • deglutițiuni
  • deglutițiunii
plural
  • deglutițiuni
  • deglutițiunilor
vocativ singular
plural
degluțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • degluțiune
  • degluțiunea
plural
  • degluțiuni
  • degluțiunile
genitiv-dativ singular
  • degluțiuni
  • degluțiunii
plural
  • degluțiuni
  • degluțiunilor
vocativ singular
plural

deglutiție deglutițiune degluțiune

  • 1. Act fiziologic reflex prin care bolul alimentar trece din gură, prin esofag, în stomac.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: înghițire attach_file un exemplu
    exemple
    • Masticația și deglutiția erau foarte penibile din cauza paraliziei mușchilor masticatori și ai limbii. PARHON, O. A. I 264.
      surse: DLRLC

etimologie: