degerătură sf [At: LB / V: (reg) dig~, digir~ / Pl: ~ri / E: digera + -tură] 1-7 Degerare (1-7). 8-9 (Inflamație sau) leziune provocată de acțiunea frigului asupra țesuturilor. 10 (Pex) Parte a corpului care a degerat. 11 (Reg) Boală de vite nedefinită mai îndeaproape. 12 (Trs) Arătură de toamnă.