2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

degerminat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: degermina] (D. boabe de cereale) Căruia i s-a scos embrionul, în procesul obținerii mălaiului, a crupelor și a făinurilor.

degerminat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: degermina] Degerminare.

DEGERMINÁ, degerminez, vb. I. Tranz. A separa embrionii boabelor de cereale în procesul de obținere a mălaiului, a crupelor și a făinurilor. – Pref. de- + germina (după fr. dégermer).

degermina vt [At: DN2 / Pl: ~nez / E: de(s)- + germina cdp fr dégermer] A separa embrionii boabelor de cereale, în procesul de obținere a mălaiului, a crupelor și a făinurilor.

DEGERMINÁ, degerminez, vb. I. Tranz. A separa embrionii boabelor de cereale în procesul de obținere a mălaiului, a crupelor și a făinurilor. – De4 + germina (după fr. dégermer).

DEGERMINÁ vb. I. tr. A separa embrionul din sămânță. [După fr. dégermer].

DEGERMINÁ vb. tr. a separa embrionul din sămânță. (după fr. dégermer)

A DEGERMINÁ ~éz tranz. (semințe de cereale) A separa de embrion (în procesul de obținere a făinii sau a crupelor). /de + a germina


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

degerminá (a ~) vb., ind. prez. 3 degermineáză

degerminá vb., ind. prez. 3 sg. degermineáză

Intrare: degerminat
degerminat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • degerminat
  • degerminatul
  • degerminatu‑
  • degermina
  • degerminata
plural
  • degerminați
  • degerminații
  • degerminate
  • degerminatele
genitiv-dativ singular
  • degerminat
  • degerminatului
  • degerminate
  • degerminatei
plural
  • degerminați
  • degerminaților
  • degerminate
  • degerminatelor
vocativ singular
plural
Intrare: degermina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • degermina
  • degerminare
  • degerminat
  • degerminatu‑
  • degerminând
  • degerminându‑
singular plural
  • degerminea
  • degerminați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • degerminez
(să)
  • degerminez
  • degerminam
  • degerminai
  • degerminasem
a II-a (tu)
  • degerminezi
(să)
  • degerminezi
  • degerminai
  • degerminași
  • degerminaseși
a III-a (el, ea)
  • degerminea
(să)
  • degermineze
  • degermina
  • degermină
  • degerminase
plural I (noi)
  • degerminăm
(să)
  • degerminăm
  • degerminam
  • degerminarăm
  • degerminaserăm
  • degerminasem
a II-a (voi)
  • degerminați
(să)
  • degerminați
  • degerminați
  • degerminarăți
  • degerminaserăți
  • degerminaseți
a III-a (ei, ele)
  • degerminea
(să)
  • degermineze
  • degerminau
  • degermina
  • degerminaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

degermina

  • 1. A separa embrionii boabelor de cereale în procesul de obținere a mălaiului, a crupelor și a făinurilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: