2 intrări

15 definiții

degerminare sf [At: LTR2 / Pl: ~nări / E: degermina] Separare a embrionilor boabelor de cereale, în procesul de obținere a mălaiului, a crupelor și a făinurilor Si: degerminat1.

DEGERMINÁRE, degerminări, s. f. Acțiunea de a degermina și rezultatul ei. – V. degermina.

DEGERMINÁRE, degerminări, s. f. Acțiunea de a degermina și rezultatul ei. – V. degermina.

degermináre s. f., g.-d. art. degerminắrii; pl. degerminắri

degermináre s. f. → germinare

DEGERMINÁRE s.f. Acțiunea de a degermina. [< degermina].

degermina vt [At: DN2 / Pl: ~nez / E: de(s)- + germina cdp fr dégermer] A separa embrionii boabelor de cereale, în procesul de obținere a mălaiului, a crupelor și a făinurilor.

DEGERMINÁ, degerminez, vb. I. Tranz. A separa embrionii boabelor de cereale în procesul de obținere a mălaiului, a crupelor și a făinurilor. – Pref. de- + germina (după fr. dégermer).

DEGERMINÁ, degerminez, vb. I. Tranz. A separa embrionii boabelor de cereale în procesul de obținere a mălaiului, a crupelor și a făinurilor. – De4 + germina (după fr. dégermer).

degerminá (a ~) vb., ind. prez. 3 degermineáză

degerminá vb., ind. prez. 3 sg. degermineáză

DEGERMINÁ vb. I. tr. A separa embrionul din sămânță. [După fr. dégermer].

DEGERMINÁ vb. tr. a separa embrionul din sămânță. (după fr. dégermer)

A DEGERMINÁ ~éz tranz. (semințe de cereale) A separa de embrion (în procesul de obținere a făinii sau a crupelor). /de + a germina


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEGERMINÁRE (< degermina) s. f. Operație de îndepărtare a embrioanelor (germenilor) din cereale în procesul măcinării.

Intrare: degermina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • degermina
  • degerminare
  • degerminat
  • degerminatu‑
  • degerminând
  • degerminându‑
singular plural
  • degerminea
  • degerminați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • degerminez
(să)
  • degerminez
  • degerminam
  • degerminai
  • degerminasem
a II-a (tu)
  • degerminezi
(să)
  • degerminezi
  • degerminai
  • degerminași
  • degerminaseși
a III-a (el, ea)
  • degerminea
(să)
  • degermineze
  • degermina
  • degermină
  • degerminase
plural I (noi)
  • degerminăm
(să)
  • degerminăm
  • degerminam
  • degerminarăm
  • degerminaserăm
  • degerminasem
a II-a (voi)
  • degerminați
(să)
  • degerminați
  • degerminați
  • degerminarăți
  • degerminaserăți
  • degerminaseți
a III-a (ei, ele)
  • degerminea
(să)
  • degermineze
  • degerminau
  • degermina
  • degerminaseră
Intrare: degerminare
degerminare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • degerminare
  • degerminarea
plural
  • degerminări
  • degerminările
genitiv-dativ singular
  • degerminări
  • degerminării
plural
  • degerminări
  • degerminărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)