2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEGERÁRE, degerări, s. f. Acțiunea de a degera și rezultatul ei. – V. degera.

DEGERÁRE, degerări, s. f. Acțiunea de a degera și rezultatul ei. – V. degera.

degerare sf [At: ALBINEȚ, M. 95/12 / V: (reg) dig~, digir~ / Pl: ~rări / E: degera] 1 Amorțire a unei ființe sau unei părți a corpului din cauza frigului Si: degerat1 (1), degerătură (1). 2 Suferință din cauza frigului Si: degerat1 (2), degerătură (2). 3 Senzație foarte puternică de frig Si: degerat1 (3), degerătură (3). 4 Înghețare. 5 Ofilire a plantelor din cauza înghețului Si: degerat1 (4), degerătură (4). 6 Degradare a legumelor și fructelor din cauza gerului Si: degerat1 (5), degerătură (5). 7 Întărire a pământului din cauza gerului Si: degerat1 (6), degerătură (6).

DEGERÁRE s. f. Acțiunea de a degera și rezultatul ei. Degerarea mîinilor.

DEGERÁ, déger, vb. I. Intranz. 1. A suferi o degerătură; a amorți de frig. 2. (Prin exagerare) A-i fi cuiva foarte frig, a tremura de frig. 3. (Despre plante, fructe, legume) A se strica prin înghețare; a îngheța. – Lat. degelare.

DEGERÁ, déger, vb. I. Intranz. 1. A suferi o degerătură; a amorți de frig. 2. (Prin exagerare) A-i fi cuiva foarte frig, a tremura de frig. 3. (Despre plante, fructe, legume) A se strica prin înghețare; a îngheța. – Lat. degelare.

degera vi [At: CORESI, EV. 364 / V: (reg) dig~, digira / Pzi: deger, și (înv) deager, 3, 6 ~ea și ~ea / E: ml *degelare] 1 (D. ființe sau părți ale corpului) A amorți din cauza frigului. 2 A suferi o degerătură. 3 A-i fi cuiva foarte frig. 4 (Pfm; îe) A-i ~ cuiva măduva-n oase (sau în ciolane) (de frig) A suferi rău de frig. 5 A îngheța. 6 (D. plante) A se ofili din cauza înghețului. 7 (D. legume și fructe) A se degrada din cauza gerului. 8 (D. suprafața solului) A se întări din cauza înghețului. corectată

DEGERÁ, déger, vb. I. Intranz. (Uneori determinat prin «de frig») 1. (Despre părțile corpului, mai ales despre extremități) A suferi din cauza gerului o iritație și o inflamare dureroasă, a amorți de frig. V. îngheța. Un picior mi-a degerat. ȘEZ. V 11. După ce-ți degeră urechea, degeaba mai pui căciula.Expr. A(-i) degera (cuiva) măduva-n oase = a-i fi (cuiva) foarte frig. ♦ (Despre oameni și animale) A suferi leziuni grave (degerături) sau chiar moartea din cauza frigului. Era capra sigură că iezișorii săi nici n-or degera, nici nu i-or supăra fierele sălbatice. SBIERA, P. 202. 2. A-i fi (cuiva) foarte frig; a tremura de frig. Ceasuri întregi ne minunam din drum De bradul ce se străvedea prin geamuri. Nu ne păsa că degerăm de frig. BENIUC, V. 36. Ne lasă fără scînteie de foc în vatră, să degerăm aicea. CREANGĂ, P. 256. Cu ridicula-ți simțire tu la poarta ei să degeri? EMINESCU, O. I 157. 3. (Despre plante, fructe, legume) A se strica, a-și pierde puterea germinativă din cauza frigului. Via a degerat.Degeră cartofii în pivniță! G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 243.

A DEGERÁ déger intranz. 1) (despre ființe) A căpăta iritații sau leziuni din cauza gerului. 2) (despre părți ale corpului) A deveni insensibil din cauza gerului; a amorți de frig; a îngheța. 3) (despre plante, legume) A-și pierde calitățile și puterea de germinație, fiind atins de ger. /<lat. degelare

degerá v. 1. a amorți de ger, a-i fi cuiva foarte frig: îmi degeră picioarele; 2. a se strica de ger, a se întări (vorbind de plante): au degerat poamele. [Lat. *DEGELARE].

*déger, a -á v. intr. (lat. dégelo, -áre, d. gĕlu, ger. V. con-gelez, gelatină). Mă stric de ger pin înghețarea vaselor capilare: plantele aŭ degerat. Amorțesc de ger: mi-aŭ degerat picĭoarele.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

degerare s. f., g.-d. art. degerării; pl. degerări

degeráre s. f., g.-d. art. degerării; pl. degerări

degera (a ~) vb., ind. prez. 3 degeră

degerá vb., ind. prez. 1 sg. déger, 3 sg. și pl. dégeră

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEGERÁRE s. înghețare. (~ unei vite.)

DEGERARE s. înghețare. (~ unei vite.)

DEGERÁ vb. a îngheța. (A ~ în mijlocul câmpului.)

DEGERA vb. a îngheța. (A ~ în mijlocul cîmpului.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

degerá (déger, degerát), vb. – A îngheța, a se congela. – Mr. dzeadzir, dzidzirare. Lat. *dĕgĕlāre, var. pop. de la gĕlāre (Pușcariu 496; Candrea-Dens., 733; REW 3714; Tiktin; Candrea). – Der. deger, s. n. (îngheț), formație artificială, fără circulație reală; degerătură, s. f. (îngheț; obiect congelat sau stricat de îngheț; umflătură, leziune cauzată de frig).

Intrare: degerare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • degerare
  • degerarea
plural
  • degerări
  • degerările
genitiv-dativ singular
  • degerări
  • degerării
plural
  • degerări
  • degerărilor
vocativ singular
plural
Intrare: degera
verb (V2)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • degera
  • degerare
  • degerat
  • degeratu‑
  • degerând
  • degerându‑
singular plural
  • degeră
  • degerați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deger
(să)
  • deger
  • degeram
  • degerai
  • degerasem
a II-a (tu)
  • degeri
(să)
  • degeri
  • degerai
  • degerași
  • degeraseși
a III-a (el, ea)
  • degeră
(să)
  • degere
  • degera
  • degeră
  • degerase
plural I (noi)
  • degerăm
(să)
  • degerăm
  • degeram
  • degerarăm
  • degeraserăm
  • degerasem
a II-a (voi)
  • degerați
(să)
  • degerați
  • degerați
  • degerarăți
  • degeraserăți
  • degeraseți
a III-a (ei, ele)
  • degeră
(să)
  • degere
  • degerau
  • degera
  • degeraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

degerare, degerărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a degera și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: înghețare
    • format_quote Degerarea mâinilor. DLRLC
etimologie:
  • vezi degera DEX '98 DEX '09

degera, degerverb

  • 1. A suferi o degerătură; a amorți de frig. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Un picior mi-a degerat. ȘEZ. V 11. DLRLC
    • format_quote După ce-ți degeră urechea, degeaba mai pui căciula. DLRLC
    • 1.1. (Despre oameni și animale) A suferi leziuni grave (degerături) sau chiar moartea din cauza frigului. DLRLC
      • format_quote Era capra sigură că iezișorii săi nici n-or degera, nici nu i-or supăra fierele sălbatice. SBIERA, P. 202. DLRLC
    • chat_bubble A(-i) degera (cuiva) măduva-n oase = a-i fi (cuiva) foarte frig. DLRLC
  • 2. prin exagerare A-i fi cuiva foarte frig, a tremura de frig. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ceasuri întregi ne minunam din drum De bradul ce se străvedea prin geamuri. Nu ne păsa că degerăm de frig. BENIUC, V. 36. DLRLC
    • format_quote Ne lasă fără scînteie de foc în vatră, să degerăm aicea. CREANGĂ, P. 256. DLRLC
    • format_quote Cu ridicula-ți simțire tu la poarta ei să degeri? EMINESCU, O. I 157. DLRLC
  • 3. (Despre plante, fructe, legume) A se strica prin înghețare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: îngheța
    • format_quote Via a degerat. DLRLC
    • format_quote Degeră cartofii în pivniță! G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 243. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.