12 definiții pentru degera

degerá vi [At: CORESI, EV. 364 / V: (reg) dig~, digirá / Pzi: déger, și (înv) deáger, 3, 6 și: ~eáră și ~eáză / E: ml *degelare] 1 (D. ființe sau părți ale corpului) A amorți din cauza frigului. 2 A suferi o degerătură. 3 A-i fi cuiva foarte frig. 4 (Pfm; îe) A-i ~ cuiva măduva-n oase (sau în ciolane) (de frig) A suferi rău de frig. 5 A îngheța. 6 (D. plante) A se ofili din cauza înghețului. 7 (D. legume și fructe) A se degrada din cauza gerului. 8 (D. suprafața solului) A se întări din cauza înghețului.

DEGERÁ, déger, vb. I. Intranz. 1. A suferi o degerătură; a amorți de frig. 2. (Prin exagerare) A-i fi cuiva foarte frig, a tremura de frig. 3. (Despre plante, fructe, legume) A se strica prin înghețare; a îngheța. – Lat. degelare.

DEGERÁ, déger, vb. I. Intranz. 1. A suferi o degerătură; a amorți de frig. 2. (Prin exagerare) A-i fi cuiva foarte frig, a tremura de frig. 3. (Despre plante, fructe, legume) A se strica prin înghețare; a îngheța. – Lat. degelare.

DEGERÁ, déger, vb. I. Intranz. (Uneori determinat prin «de frig») 1. (Despre părțile corpului, mai ales despre extremități) A suferi din cauza gerului o iritație și o inflamare dureroasă, a amorți de frig. V. îngheța. Un picior mi-a degerat. ȘEZ. V 11. După ce-ți degeră urechea, degeaba mai pui căciula.Expr. A(-i) degera (cuiva) măduva-n oase = a-i fi (cuiva) foarte frig. ♦ (Despre oameni și animale) A suferi leziuni grave (degerături) sau chiar moartea din cauza frigului. Era capra sigură că iezișorii săi nici n-or degera, nici nu i-or supăra fierele sălbatice. SBIERA, P. 202. 2. A-i fi (cuiva) foarte frig; a tremura de frig. Ceasuri întregi ne minunam din drum De bradul ce se străvedea prin geamuri. Nu ne păsa că degerăm de frig. BENIUC, V. 36. Ne lasă fără scînteie de foc în vatră, să degerăm aicea. CREANGĂ, P. 256. Cu ridicula-ți simțire tu la poarta ei să degeri ? EMINESCU, O. I 157. 3. (Despre plante, fructe, legume) A se strica, a-și pierde puterea germinativă din cauza frigului. Via a degerat.Degeră cartofii în pivniță ! G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 243.

degerá (a ~) vb., ind. prez. 3 dégeră

degerá vb., ind. prez. 1 sg. déger, 3 sg. și pl. dégeră

DEGERÁ vb. a îngheța. (A ~ în mijlocul câmpului.)

degerá (déger, degerát), vb. – A îngheța, a se congela. – Mr. dzeadzir, dzidzirare. Lat. *dĕgĕlāre, var. pop. de la gĕlāre (Pușcariu 496; Candrea-Dens., 733; REW 3714; Tiktin; Candrea). – Der. deger, s. n. (îngheț), formație artificială, fără circulație reală; degerătură, s. f. (îngheț; obiect congelat sau stricat de îngheț; umflătură, leziune cauzată de frig).

A DEGERÁ déger intranz. 1) (despre ființe) A căpăta iritații sau leziuni din cauza gerului. 2) (despre părți ale corpului) A deveni insensibil din cauza gerului; a amorți de frig; a îngheța. 3) (despre plante, legume) A-și pierde calitățile și puterea de germinație, fiind atins de ger. /<lat. degelare

degerá v. 1. a amorți de ger, a-i fi cuiva foarte frig: îmi degeră picioarele; 2. a se strica de ger, a se întări (vorbind de plante): au degerat poamele. [Lat. *DEGELARE].

*déger, a -á v. intr. (lat. dégelo, -áre, d. gĕlu, ger. V. con-gelez, gelatină). Mă stric de ger pin înghețarea vaselor capilare: plantele aŭ degerat. Amorțesc de ger: mi-aŭ degerat picĭoarele.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEGERÁ vb. a îngheța. (A ~ în mijlocul cîmpului.)

Intrare: degera
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) degera degerare degerat degerând singular plural
degeră degerați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deger (să) deger degeram degerai degerasem
a II-a (tu) degeri (să) degeri degerai degerași degeraseși
a III-a (el, ea) degeră (să) degere degera degeră degerase
plural I (noi) degerăm (să) degerăm degeram degerarăm degeraserăm, degerasem*
a II-a (voi) degerați (să) degerați degerați degerarăți degeraserăți, degeraseți*
a III-a (ei, ele) degeră (să) degere degerau degera degeraseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)