2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

déger sn [At: TDRG / Pl: ~uri / E: pvb degera] (Rar) Îngheț.

*déger, a -á v. intr. (lat. dégelo, -áre, d. gĕlu, ger. V. con-gelez, gelatină). Mă stric de ger pin înghețarea vaselor capilare: plantele aŭ degerat. Amorțesc de ger: mi-aŭ degerat picĭoarele.

DEGERÁ, déger, vb. I. Intranz. 1. A suferi o degerătură; a amorți de frig. 2. (Prin exagerare) A-i fi cuiva foarte frig, a tremura de frig. 3. (Despre plante, fructe, legume) A se strica prin înghețare; a îngheța. – Lat. degelare.

DEGERÁ, déger, vb. I. Intranz. 1. A suferi o degerătură; a amorți de frig. 2. (Prin exagerare) A-i fi cuiva foarte frig, a tremura de frig. 3. (Despre plante, fructe, legume) A se strica prin înghețare; a îngheța. – Lat. degelare.

degera vi [At: CORESI, EV. 364 / V: (reg) dig~, digira / Pzi: deger, și (înv) deager, 3, 6 ~ea și ~ea / E: ml *degelare] 1 (D. ființe sau părți ale corpului) A amorți din cauza frigului. 2 A suferi o degerătură. 3 A-i fi cuiva foarte frig. 4 (Pfm; îe) A-i ~ cuiva măduva-n oase (sau în ciolane) (de frig) A suferi rău de frig. 5 A îngheța. 6 (D. plante) A se ofili din cauza înghețului. 7 (D. legume și fructe) A se degrada din cauza gerului. 8 (D. suprafața solului) A se întări din cauza înghețului. corectată

DEGERÁ, déger, vb. I. Intranz. (Uneori determinat prin «de frig») 1. (Despre părțile corpului, mai ales despre extremități) A suferi din cauza gerului o iritație și o inflamare dureroasă, a amorți de frig. V. îngheța. Un picior mi-a degerat. ȘEZ. V 11. După ce-ți degeră urechea, degeaba mai pui căciula.Expr. A(-i) degera (cuiva) măduva-n oase = a-i fi (cuiva) foarte frig. ♦ (Despre oameni și animale) A suferi leziuni grave (degerături) sau chiar moartea din cauza frigului. Era capra sigură că iezișorii săi nici n-or degera, nici nu i-or supăra fierele sălbatice. SBIERA, P. 202. 2. A-i fi (cuiva) foarte frig; a tremura de frig. Ceasuri întregi ne minunam din drum De bradul ce se străvedea prin geamuri. Nu ne păsa că degerăm de frig. BENIUC, V. 36. Ne lasă fără scînteie de foc în vatră, să degerăm aicea. CREANGĂ, P. 256. Cu ridicula-ți simțire tu la poarta ei să degeri? EMINESCU, O. I 157. 3. (Despre plante, fructe, legume) A se strica, a-și pierde puterea germinativă din cauza frigului. Via a degerat.Degeră cartofii în pivniță! G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 243.

A DEGERÁ déger intranz. 1) (despre ființe) A căpăta iritații sau leziuni din cauza gerului. 2) (despre părți ale corpului) A deveni insensibil din cauza gerului; a amorți de frig; a îngheța. 3) (despre plante, legume) A-și pierde calitățile și puterea de germinație, fiind atins de ger. /<lat. degelare

degerá v. 1. a amorți de ger, a-i fi cuiva foarte frig: îmi degeră picioarele; 2. a se strica de ger, a se întări (vorbind de plante): au degerat poamele. [Lat. *DEGELARE].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

degerá (a ~) vb., ind. prez. 3 dégeră

degerá vb., ind. prez. 1 sg. déger, 3 sg. și pl. dégeră


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEGERÁ vb. a îngheța. (A ~ în mijlocul câmpului.)

DEGERA vb. a îngheța. (A ~ în mijlocul cîmpului.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

degerá (déger, degerát), vb. – A îngheța, a se congela. – Mr. dzeadzir, dzidzirare. Lat. *dĕgĕlāre, var. pop. de la gĕlāre (Pușcariu 496; Candrea-Dens., 733; REW 3714; Tiktin; Candrea). – Der. deger, s. n. (îngheț), formație artificială, fără circulație reală; degerătură, s. f. (îngheț; obiect congelat sau stricat de îngheț; umflătură, leziune cauzată de frig).

Intrare: deger
deger
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: degera
verb (V2)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • degera
  • degerare
  • degerat
  • degeratu‑
  • degerând
  • degerându‑
singular plural
  • degeră
  • degerați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deger
(să)
  • deger
  • degeram
  • degerai
  • degerasem
a II-a (tu)
  • degeri
(să)
  • degeri
  • degerai
  • degerași
  • degeraseși
a III-a (el, ea)
  • degeră
(să)
  • degere
  • degera
  • degeră
  • degerase
plural I (noi)
  • degerăm
(să)
  • degerăm
  • degeram
  • degerarăm
  • degeraserăm
  • degerasem
a II-a (voi)
  • degerați
(să)
  • degerați
  • degerați
  • degerarăți
  • degeraserăți
  • degeraseți
a III-a (ei, ele)
  • degeră
(să)
  • degere
  • degerau
  • degera
  • degeraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

degera

  • 1. A suferi o degerătură; a amorți de frig.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Un picior mi-a degerat. ȘEZ. V 11.
      surse: DLRLC
    • După ce-ți degeră urechea, degeaba mai pui căciula.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A(-i) degera (cuiva) măduva-n oase = a-i fi (cuiva) foarte frig.
      surse: DLRLC
    • 1.2. (Despre oameni și animale) A suferi leziuni grave (degerături) sau chiar moartea din cauza frigului.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Era capra sigură că iezișorii săi nici n-or degera, nici nu i-or supăra fierele sălbatice. SBIERA, P. 202.
        surse: DLRLC
  • 2. prin exagerare A-i fi cuiva foarte frig, a tremura de frig.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Ceasuri întregi ne minunam din drum De bradul ce se străvedea prin geamuri. Nu ne păsa că degerăm de frig. BENIUC, V. 36.
      surse: DLRLC
    • Ne lasă fără scînteie de foc în vatră, să degerăm aicea. CREANGĂ, P. 256.
      surse: DLRLC
    • Cu ridicula-ți simțire tu la poarta ei să degeri? EMINESCU, O. I 157.
      surse: DLRLC
  • 3. (Despre plante, fructe, legume) A se strica prin înghețare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: îngheța 2 exemple
    exemple
    • Via a degerat.
      surse: DLRLC
    • Degeră cartofii în pivniță! G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 243.
      surse: DLRLC

etimologie: