13 definiții pentru defraudatoare

defraudatoáre (-fra-u-) s. f., g.-d. art. defraudatoárei; pl. defraudatoáre

defraudatoáre s. f. (sil. -fra-u-), g.-d. art. defraudatoárei; pl. defraudatoáre

defraudatór, ~oáre [At: DL / Pl: ~i, ~oáre / E: defrauda + -tor] (Înv) 1-2 smf, a (Persoană) care ia prin fraudă banii unei instituții publice.

DEFRAUDATÓR, -OÁRE, defraudatori, -oare, s. m. și f. Persoană care defraudează; delapidator. [Pr.: -fra-u-] – Defrauda + suf. -tor.

DEFRAUDATÓR, -OÁRE, defraudatori, -oare, s. m. și f. Persoană care defraudează; delapidator. [Pr.: -fra-u-] – Defrauda + suf. -tor.

DEFRAUDATÓR, -OÁRE, defraudatori, -oare, s. m. și f. Persoană care defraudează. Defraudatorii sînt pedepsiți.

defraudatór (-fra-u-) s. m., pl. defraudatóri

defraudatór s. m. (sil. -fra-u-), pl. defraudatóri

DEFRAUDATÓR s. v. delapidator.

DEFRAUDATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care defraudează; delapidator. [Pron. -fra-u-. / cf. it. defraudatore].

DEFRAUDATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care defraudează; delapidator. (< it. defraudatore)

DEFRAUDATÓR ~i m. Persoană care defraudează; om care comite o fraudă; delapidator. [Sil. -fra-u-] /a defrauda + suf. ~tor


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEFRAUDATÓR s. delapidator. (Un ~ condamnat penal.)

Intrare: defraudatoare
defraudatoare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular defraudatoare defraudatoarea
plural defraudatoare defraudatoarele
genitiv-dativ singular defraudatoare defraudatoarei
plural defraudatoare defraudatoarelor
vocativ singular
plural