4 definiții pentru defoliator
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
defoliator, ~oare a [At: SCÎNTEIA, 1960, nr. 4836 / P: ~li-a~ / Pl: ~i, ~oare / E: defolia + -tor] Care determină căderea frunzelor.
DEFOLIATÓR, -OÁRE adj. (Despre animale) Care se hrănește cu frunzele arborilor forestieri. [Pron. -li-a-. / cf. lat. defoliator].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEFOLIATÓR, -OÁRE adj. (despre animale, omizi) care se hrănește cu frunzele arborilor. (< lat. defoliator)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
defoliatór adj. m.(sil. -li-a-), pl. defoliatóri; f. sg. și pl. defoliatoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: defoliator
defoliator adjectiv
- silabație: -li-a-
| adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)