2 intrări

11 definiții

defoliá vtr [At: COSTINESCU / P: ~li-a / Pzi: ~iéz / E: lat defoliare] 1-2 (C. i. plante) (A pierde sau) a face să-și piardă frunzele cu ajutorul substanțelor chimice, pentru a grăbi coacerea și pentru ușurarea recoltării mecanice Si: a (se) desfrunzi.

DEFOLIÁ, defoliez, vb. I. Tranz. A provoca uscarea și căderea frunzelor cu ajutorul substanțelor chimice în vederea grăbirii coacerii și mecanizării lucrărilor de recoltare; a desfrunzi. [Pr.: -li-a] – Din lat. defoliare.

DEFOLIÁ, defoliez, vb. I. Tranz. A provoca uscarea și căderea frunzelor cu ajutorul substanțelor chimice în vederea grăbirii coacerii și mecanizării lucrărilor de recoltare; a desfrunzi. [Pr.: -li-a] – Din lat. defoliare.

defoliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 defoliáză, 1 pl. defoliém (-li-em); conj. prez. 3 defoliéze; ger. defoliínd (-li-ind)

defoliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. defoliéz, 3 sg. și pl. defoliáză, 1 pl. defoliém (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. și pl. defoliéze; ger. defoliínd (sil. -li-ind)

DEFOLIÁ vb. v. desfrunzi.

În original, cuv. greșit accentuat: defolía. - LauraGellner

DEFOLIÁ vb. I. tr., refl. A face să cadă frunzele (înainte de vreme). [Pron. -li-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < lat. defoliare].

DEFOLIÁ vb. tr. a face să cadă frunzele (înainte de vreme). (< fr. défolier, lat. defoliare)

A DEFOLIÁ ~éz tranz. (plante) A lipsi de frunze (înainte de vreme) cu ajutorul unor substanțe chimice, în scopul de a urgenta coacerea sau de a mecaniza recoltarea. [Sil. -li-a] /<lat. defoliare


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEFOLIÁ vb. a (se) desfrunzi, (fig.) a (se) despuia. (A ~ un arbore.)

În original, cuv. greșit accentuat: defolía. - LauraGellner

DEFOLIÁ (‹ lat. defolio „a desfrunzi”) vb. I tranz. și refl. 1. Tranz. A înlătura frunzele unor plante de cultură (ex. bumbac, ricin) prin stropire cu substanțe chimice (defoliatoare) pentru a grăbi coacerea sau a ușura recoltarea mecanizată. 2. Refl. (Despre copaci, plante) A-și pierde frunzele în urma atacului unor dăunători (omizi, lăcuste).

Intrare: defolia
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) defolia defoliere defoliat defoliind singular plural
defolia defoliați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) defoliez (să) defoliez defoliam defoliai defoliasem
a II-a (tu) defoliezi (să) defoliezi defoliai defoliași defoliaseși
a III-a (el, ea) defolia (să) defolieze defolia defolie defoliase
plural I (noi) defoliem (să) defoliem defoliam defoliarăm defoliaserăm, defoliasem*
a II-a (voi) defoliați (să) defoliați defoliați defoliarăți defoliaserăți, defoliaseți*
a III-a (ei, ele) defolia (să) defolieze defoliau defolia defoliaseră
Intrare: defoliat
defoliat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular defoliat defoliatul defolia defoliata
plural defoliați defoliații defoliate defoliatele
genitiv-dativ singular defoliat defoliatului defoliate defoliatei
plural defoliați defoliaților defoliate defoliatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)