2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEFLUÍRE, defluiri, s. f. Răspândire în direcții divergente a unor trupe grupate într-un spațiu restrâns sau a unor mase de oameni. – V. deflui.

DEFLUÍRE s. f. răspândire în direcții divergente a unor trupe, grupate într-un spațiu restrâns, (p. ext.) a unor mase de oameni. (< it. defluire, lat. defluere)

defluíre s. f. Retragere, scurgere rapidă ◊ „După-amiază am cerut dlui [...] să organizeze defluirea minerilor, să se găsească soluții pentru a fi cazați și din acele locuri de cazare, în timpul nopții să facem această defluire.R.l. 23 I 91 p. 2 (din de- + afluire; D. Urițescu CV 15)

DEFLUÍ, pers. 3 defluiește, vb. IV. Intranz. (Despre mase de oameni) A ieși dintr-un loc, dintr-un spațiu cu o mișcare sugerând ideea de scurgere. – Din it. defluire.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

defluíre s. f. (sil. -flu-i-), g. -d. art. defluírii

defluí (a ~) (de-flu-) vb., ind. prez. 3 sg. defluiéște, imperf. 3 sg. defluiá; conj. prez. 3 să defluiáscă

Intrare: defluire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • defluire
  • defluirea
plural
  • defluiri
  • defluirile
genitiv-dativ singular
  • defluiri
  • defluirii
plural
  • defluiri
  • defluirilor
vocativ singular
plural
Intrare: deflui
  • silabație: de-flu-i info
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deflui
  • defluire
  • defluit
  • defluitu‑
  • defluind
  • defluindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • defluiește
(să)
  • defluiască
  • defluia
  • deflui
  • defluise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • defluiesc
(să)
  • defluiască
  • defluiau
  • deflui
  • defluiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

defluire

  • 1. Răspândire în direcții divergente a unor trupe grupate într-un spațiu restrâns sau a unor mase de oameni.
    surse: DEX '09 MDN '00

etimologie:

  • vezi deflui
    surse: DEX '09

deflui

  • 1. (Despre mase de oameni) A ieși dintr-un loc, dintr-un spațiu cu o mișcare sugerând ideea de scurgere.
    surse: DEX '09

etimologie: