opțiuni
  • info

2 intrări

7 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEFLUIRE, defluiri, s. f. Răspândire în direcții divergente a unor trupe grupate într-un spațiu restrâns sau a unor mase de oameni. – V. deflui.

DEFLUIRE s. f. răspândire în direcții divergente a unor trupe, grupate într-un spațiu restrâns, (p. ext.) a unor mase de oameni. (< it. defluire, lat. defluere)

defluire s. f. Retragere, scurgere rapidă ◊ „După-amiază am cerut dlui [...] să organizeze defluirea minerilor, să se găsească soluții pentru a fi cazați și din acele locuri de cazare, în timpul nopții să facem această defluire.” R.l. 23 I 91 p. 2 (din de- + afluire; D. Urițescu CV 15)

DEFLUI, pers. 3 defluiește, vb. IV. Intranz. (Despre mase de oameni) A ieși dintr-un loc, dintr-un spațiu cu o mișcare sugerând ideea de scurgere. – Din it. defluire.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

defluire s. f. (sil. -flu-i-), g. -d. art. defluirii

deflui (a ~) (desp. de-flu-) vb., ind. prez. 3 sg. defluiește, 3 pl. defluiesc, imperf. 3 sg. defluia; conj. prez. 3 să defluiască

deflui (a ~) (de-flu-) vb., ind. prez. 3 sg. defluiește, imperf. 3 sg. defluia; conj. prez. 3 să defluiască

Intrare: defluire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • defluire
  • defluirea
plural
  • defluiri
  • defluirile
genitiv-dativ singular
  • defluiri
  • defluirii
plural
  • defluiri
  • defluirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: deflui
  • silabație: de-flu-i info
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deflui
  • defluire
  • defluit
  • defluitu‑
  • defluind
  • defluindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • defluiește
 (să)
  • defluiască
  • defluia
  • deflui
  • defluise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • defluiesc
 (să)
  • defluiască
  • defluiau
  • defluiră
  • defluiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

defluire, defluirisubstantiv feminin

  • 1. Răspândire în direcții divergente a unor trupe grupate într-un spațiu restrâns sau a unor mase de oameni. DEX '09 MDN '00
etimologie:
  • vezi deflui DEX '09

defluiverb

  • 1. (Despre mase de oameni) A ieși dintr-un loc, dintr-un spațiu cu o mișcare sugerând ideea de scurgere. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.