2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEFLEGMÁRE, deflegmări, s. f. Operație de condensare parțială a vaporilor rezultați dintr-o distilare, pentru a îndepărta o parte din componenții grei din vapori. – V. deflegma.

DEFLEGMÁRE, deflegmări, s. f. Operație de condensare parțială a vaporilor rezultați dintr-o distilare, pentru a îndepărta o parte din componenții grei din vapori. – V. deflegma.

deflegmare sf [At: COSTINESCU / Pl: ~mări / E: deflegma] Condensare parțială a vaporilor rezultați din distilare, pentru a îndepărta o parte din componenții grei din vapori Si: (înv) deflegmație.

DEFLEGMÁRE s.f. Acțiunea de a deflegma. [< deflegma].

DEFLEGMÁ, deflegmez, vb. I. Tranz. A efectua o deflegmare. – Din fr. déflegmer.

DEFLEGMÁ, deflegmez, vb. I. Tranz. A efectua o deflegmare. – Din fr. déflegmer.

deflegma vt [At: PROT.-POP., N. D. / Pzi: ~méz / E: fr déflegmer] (C.i. vapori rezultați din distilare) A condensa parțial pentru a îndepărta o parte din componenții grei din vapori.

DEFLEGMÁ vb. I. tr. A separa componenții unui amestec de lichid prin distilarea și relichefierea fracțiunilor cu punct de fierbere mai înalt. [< fr. déflegmer].

DEFLEGMÁ vb. tr. a separa componenții unui amestec de lichid prin distilarea și relichefierea fracțiunilor cu punct de fierbere mai înalt. (< fr. déflegmer)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deflegmáre (de-fleg-) s. f., g.-d. art. deflegmắrii; pl. deflegmắri

deflegmáre s. f. (sil. -fleg-), g.-d. art. deflegmării; pl. deflegmări

deflegmá (a ~) (de-fleg-) vb., ind. prez. 3 deflegmeáză

deflegmá vb. (sil. -fleg-), ind. prez. 3 sg. deflegmeáză

Intrare: deflegmare
deflegmare substantiv feminin
  • silabație: de-fleg- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deflegmare
  • deflegmarea
plural
  • deflegmări
  • deflegmările
genitiv-dativ singular
  • deflegmări
  • deflegmării
plural
  • deflegmări
  • deflegmărilor
vocativ singular
plural
Intrare: deflegma
  • silabație: de-fleg-ma info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deflegma
  • deflegmare
  • deflegmat
  • deflegmatu‑
  • deflegmând
  • deflegmându‑
singular plural
  • deflegmea
  • deflegmați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deflegmez
(să)
  • deflegmez
  • deflegmam
  • deflegmai
  • deflegmasem
a II-a (tu)
  • deflegmezi
(să)
  • deflegmezi
  • deflegmai
  • deflegmași
  • deflegmaseși
a III-a (el, ea)
  • deflegmea
(să)
  • deflegmeze
  • deflegma
  • deflegmă
  • deflegmase
plural I (noi)
  • deflegmăm
(să)
  • deflegmăm
  • deflegmam
  • deflegmarăm
  • deflegmaserăm
  • deflegmasem
a II-a (voi)
  • deflegmați
(să)
  • deflegmați
  • deflegmați
  • deflegmarăți
  • deflegmaserăți
  • deflegmaseți
a III-a (ei, ele)
  • deflegmea
(să)
  • deflegmeze
  • deflegmau
  • deflegma
  • deflegmaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deflegmare

  • 1. Operație de condensare parțială a vaporilor rezultați dintr-o distilare, pentru a îndepărta o parte din componenții grei din vapori.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi deflegma
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

deflegma

  • 1. A efectua o deflegmare.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • diferențiere A separa componenții unui amestec de lichid prin distilarea și relichefierea fracțiunilor cu punct de fierbere mai înalt.
    surse: DN

etimologie: