10 definiții pentru deflagrație deflagrațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEFLAGRÁȚIE, deflagrații, s. f. Ardere explozivă a unui corp (cu flacără sau cu scântei), care se propagă cu viteză relativ mică. ♦ Fig. (Rar) Deflagrație mondială = război (mondial). – Din fr. déflagration, lat. deflagratio.

DEFLAGRÁȚIE, deflagrații, s. f. Ardere explozivă a unui corp (cu flacără sau cu scântei), care se propagă cu viteză relativ mică. ♦ Fig. (Rar) Deflagrație mondială = război (mondial). – Din fr. déflagration, lat. deflagratio.

deflagrație sf [At: DEX / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr déflagration] 1-2 Ardere explozivă a unui corp (cu flacără sau) cu scântei, care se propagă cu viteză relativ mică Si: deflagrare (4-5) Vz detonație. 3 (Îe) ~ mondială Război mondial.

DEFLAGRÁȚIE, deflagrații, s. f. (Tehn.) Ardere explozivă care se propagă, cu viteză relativ mică, prin mediul care arde.

DEFLAGRÁȚIE s.f. (Rar) Ardere vie însoțită de explozie și de degajare de căldură. ♦ Ardere cu explozie în care reacția se propagă cu viteze mici. [Gen. -iei, var. deflagrațiune s.f. / cf. fr. déflagration, lat. deflagratio].

DEFLAGRÁȚIE s. f. 1. ardere explozivă în care reacția de descompunere se propagă cu viteze mici. 2. explozie violentă. 3. conflict generalizat. (< fr. déflagration, lat. deflagratio)

DEFLAGRÁȚIE ~i f. tehn. Ardere însoțită de explozie și de degajare de căldură. [Art. deflagrația; G.-D. deflagrației; Sil. -ți-e] /<fr. déflagration, lat. deflagratio, ~onis

deflagrațiune sf vz deflagrație

DEFLAGRAȚIÚNE s.f. v. deflagrație.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deflagráție (de-fla-gra-ți-e) s. f., art. deflagráția (-ți-a), g.-d. art. deflagráției; pl. deflagráții, art. deflagráțiile (-ți-i-)

deflagráție s. f. (sil. -fla-gra-ți-e), art. deflagráția (sil. -ți-a), g.-d. art. deflagráției; pl. deflagráții, art. deflagráțiile (sil. -ți-i-)

Intrare: deflagrație
deflagrație substantiv feminin
  • silabație: de-fla-gra-ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deflagrație
  • deflagrația
plural
  • deflagrații
  • deflagrațiile
genitiv-dativ singular
  • deflagrații
  • deflagrației
plural
  • deflagrații
  • deflagrațiilor
vocativ singular
plural
deflagrațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deflagrațiune
  • deflagrațiunea
plural
  • deflagrațiuni
  • deflagrațiunile
genitiv-dativ singular
  • deflagrațiuni
  • deflagrațiunii
plural
  • deflagrațiuni
  • deflagrațiunilor
vocativ singular
plural

deflagrație deflagrațiune

  • 1. Ardere explozivă a unui corp (cu flacără sau cu scântei), care se propagă cu viteză relativ mică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Explozie violentă.
      surse: MDN '00
    • 1.2. Conflict generalizat.
      surse: MDN '00

etimologie: