10 definiții pentru definitoriu

definitóriu, -ie a [At: LM / Pl: ~ii / E: fr définitoire] 1 Care definește Si: definitor1 (1). 2 Care reprezintă o definiție Si: definitor1 (2). 3 (Pex) Caracteristic. 4 (Pex) Specific. 5 (Pex) Reprezentativ. 6 (Pex) Elocvent.

DEFINITÓRIU, -IE, definitorii, adj. Care definește, care caracterizează, de definiție; p. ext. caracteristic. – Din fr. définitoire.

DEFINITÓRIU, -IE, definitorii, adj. Care definește, care caracterizează, de definiție; p. ext. caracteristic. – Din fr. définitoire.

definitóriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. definitórie (-ri-e); pl. m. și f. definitórii

definitóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. definitórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. definitórii

DEFINITÓRIU adj. v. caracteristic.

DEFINITÓRIU, -IE adj. Care definește. [Pron. -riu, pl. -ii. / cf. fr. définitoire].

DEFINITÓRIU, -IE adj. care definește, care caracterizează; (p. ext.) caracteristic, specific, propriu. (< fr. définitoire)

DEFINITÓRIU ~e (~i) Care constituie o definire, o caracterizare. [Sil. -to-riu] /<fr. définitoire


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEFINITÓRIU adj. caracteristic, distinct, distinctiv, dominant, particular, propriu, specific, tipic, (înv.) însușít. (Notă, trăsătură ~.)

Intrare: definitoriu
definitoriu adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular definitoriu definitoriul definitorie definitoria
plural definitorii definitoriii definitorii definitoriile
genitiv-dativ singular definitoriu definitoriului definitorii definitoriei
plural definitorii definitoriilor definitorii definitoriilor
vocativ singular
plural