2 intrări

5 definiții

defenoláre sf [At: LTR2 / Pl: ~lắri / E: defenola] (Chm) Îndepărtare a fenolilor din apele reziduale în industriile carbochimice.

DEFENOLÁRE s.f. Acțiunea de a defenola. [< defenola, după fr. déphénolage].

defenolá vt [At: DN3 / Pzi: ~léz / E: de(s)- + fenol] (Chm) A îndepărta fenolii din apele reziduale în industriile carbochimice.

defenolá vb., ind. prez.3 sg. defenoleáză

DEFENOLÁ vb. I. tr. (Chim.) A îndepărta fenolii din apele industriale. [Et. incertă].

Intrare: defenola
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) defenola defenolare defenolat defenolând singular plural
defenolea defenolați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) defenolez (să) defenolez defenolam defenolai defenolasem
a II-a (tu) defenolezi (să) defenolezi defenolai defenolași defenolaseși
a III-a (el, ea) defenolea (să) defenoleze defenola defenolă defenolase
plural I (noi) defenolăm (să) defenolăm defenolam defenolarăm defenolaserăm, defenolasem*
a II-a (voi) defenolați (să) defenolați defenolați defenolarăți defenolaserăți, defenolaseți*
a III-a (ei, ele) defenolea (să) defenoleze defenolau defenola defenolaseră
Intrare: defenolare
defenolare
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular defenolare defenolarea
plural defenolări defenolările
genitiv-dativ singular defenolări defenolării
plural defenolări defenolărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)