2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

defenestra vt [At: SCRIBAN, D. / Pzi: ~réz / E: fr défénestrer] (Frr) A arunca pe fereastră.

DEFENESTRÁ vb. tr. a arunca pe cineva pe fereastră. (< fr. défenestrer)

*defenestréz v. tr. (fr. défenestrer, d. lat. fenestra, fereastră). Arunc pe fereastră.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

defenestrá vb., ind. prez. 3 sg. defenestreáză

Intrare: defenestrat
defenestrat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • defenestrat
  • defenestratul
  • defenestratu‑
  • defenestra
  • defenestrata
plural
  • defenestrați
  • defenestrații
  • defenestrate
  • defenestratele
genitiv-dativ singular
  • defenestrat
  • defenestratului
  • defenestrate
  • defenestratei
plural
  • defenestrați
  • defenestraților
  • defenestrate
  • defenestratelor
vocativ singular
plural
Intrare: defenestra
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • defenestra
  • defenestrare
  • defenestrat
  • defenestratu‑
  • defenestrând
  • defenestrându‑
singular plural
  • defenestrea
  • defenestrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • defenestrez
(să)
  • defenestrez
  • defenestram
  • defenestrai
  • defenestrasem
a II-a (tu)
  • defenestrezi
(să)
  • defenestrezi
  • defenestrai
  • defenestrași
  • defenestraseși
a III-a (el, ea)
  • defenestrea
(să)
  • defenestreze
  • defenestra
  • defenestră
  • defenestrase
plural I (noi)
  • defenestrăm
(să)
  • defenestrăm
  • defenestram
  • defenestrarăm
  • defenestraserăm
  • defenestrasem
a II-a (voi)
  • defenestrați
(să)
  • defenestrați
  • defenestrați
  • defenestrarăți
  • defenestraserăți
  • defenestraseți
a III-a (ei, ele)
  • defenestrea
(să)
  • defenestreze
  • defenestrau
  • defenestra
  • defenestraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)