defectivitate sf [At: NEGULICI / Pl: ~tăți / E: defectiv + -itate] 1-2 Însușire a unor cuvinte (de a avea flexiunea incompletă sau) de a nu se întrebuința la anumite forme gramaticale. 3-4 (Pgn) Însușire a unui obiect de a fi (incomplet sau) imperfect. 5 (Muz) Însușire a unor game de a nu cuprinde toate treptele octavei.