opțiuni
  • info

15 definiții pentru defectiv

din care

Explicative DEX

DEFECTIV, -Ă, defectivi, -e, adj. (Despre cuvintele flexibile) Care are flexiunea incompletă, lipsit de unele forme gramaticale, care nu se întrebuințează la toate formele gramaticale. – Din fr. défectif, lat. defectivus.

DEFECTIV, -Ă, defectivi, -e, adj. (Despre cuvintele flexibile) Care are flexiunea incompletă, lipsit de unele forme gramaticale, care nu se întrebuințează la toate formele gramaticale. – Din fr. défectif, lat. defectivus.

defectiv, ~ă a [At: BUDAI-DELEANU, T. GR. 73/v / V: (îvr) ~făpt~ / Pl: ~i, ~e / E: fr défectif] 1 (D. cuvinte flexibile) Care are flexiunea incompletă, lipsit de unele forme gramaticale. 2 (D. cuvinte flexibile) Care nu se întrebuințează la toate formele gramaticale. 3 (Pgn) Incomplet. 4 (Pgn) Imperfect. 5 (Muz; d. game) Care nu cuprinde toate treptele octavei.

DEFECTIV, -Ă, defectivi, -e, adj. (Gram.; despre cuvintele flexibile) Lipsit de unele forme (timpuri, moduri, număr, persoane, cazuri), care nu se întrebuințează la toate formele de conjugare sau de declinare. «A înțesa» este un verb defectiv.

DEFECTIV, -Ă adj. (Despre părți de vorbire flexibile) Care nu are unele forme; nefolosit la toate formele flexionare. [Cf. lat. defectivus, fr. défectif].

DEFECTIV, -Ă adj. (despre verbe, substantive și adjective) care nu este folosit la toate formele flexionare; (despre adverbe) care nu are (unele) grade de comparație (inclusiv pozitivul). (< fr. défectif, lat. defectivus)

DEFECTIV ~ă (~i, ~e) (despre cuvinte flexibile) Care nu are toate formele gramaticale; lipsit de unele forme gramaticale. /<fr. défectiv, lat. defectivus

defectiv a. Gram. verb căruia îi lipsesc unele timpuri, moduri, persoane.

*defectív, -ă adj. (lat. defectivus). Gram. Căruĭa-ĭ lipsesc timpurĭ, modurĭ, persoane: verb defectiv.

defăptiv, ~ă a vz defectiv

Ortografice DOOM

defectiv adj. m. (termen ~), pl. defectivi; f. defectivă (paradigmă ~), pl. defective

defectiv adj. m., pl. defectivi; f. defectivă, pl. defective

defectiv adj. m., pl. defectivi; f. sg. defectivă, pl. defective

Jargon

DEFECTIV, -Ă adj. (cf. lat. defectivus, fr. défectif): în sintagmele substantiv defectiv și verb defectiv (v.).

Sinonime

DEFECTIV adj. (GRAM.) (înv.) scăzățiv. (Verb ~.)

DEFECTIV adj. (GRAM.) (înv.) scăzățiv. (Verb ~.)

Intrare: defectiv
defectiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • defectiv
  • defectivul
  • defectivu‑
  • defectivă
  • defectiva
plural
  • defectivi
  • defectivii
  • defective
  • defectivele
genitiv-dativ singular
  • defectiv
  • defectivului
  • defective
  • defectivei
plural
  • defectivi
  • defectivilor
  • defective
  • defectivelor
vocativ singular — —
plural — —
defăptiv
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

defectiv, defectivăadjectiv

  • 1. (Despre cuvintele flexibile) Care are flexiunea incompletă, lipsit de unele forme gramaticale, care nu se întrebuințează la toate formele gramaticale. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: scăzățiv
    • format_quote «A înțesa» este un verb defectiv. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.