2 intrări

21 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

defecáre sf [At: COSTINESCU / Pl: ~cắri / E: defeca] 1 Limpezire a unui lichid prin depunerea solidelor care se află în suspensie Si: defecat1 (1), defecație (1). 2 (Chm) Operație de purificare a unor soluții prin precipitarea albuminelor Si: defecat1 (2) defecație (2), dezalbuminare. 3 Purificare a zemurilor din industria zahărului prin tratare cu lapte de var Si: defecat1 (3), defecație (3). 4-5 (Teh) (Procedeu de) extragere a zahărului din sfeclă Si: defecat (4-5), defecație (4-5). 6 Eliminare a materiilor fecale din intestin, pe cale naturală Si: defecat1 (6), defecație (6).

DEFECÁRE, defecări, s. f. Acțiunea de a defeca și rezultatul ei. – V. defeca.

DEFECÁRE, defecări, s. f. Acțiunea de a defeca și rezultatul ei. – V. defeca.

DEFECÁRE s. f. Acțiunea de a defeca și rezultatul ei.

defecáre s. f., g.-d. art. defecắrii; pl. defecắri

defecáre s. f., g.-d. art. defecării; pl. defecări

DEFECÁRE s. (FIZIOL.) defecație, ieșire, purgație, (pop.) căcare, cufureală, (înv.) purgare, (eufemistic) scaun.

DEFECÁRE s.f. Acțiunea de a defeca și rezultatul ei; defecație. [< defeca].

defecá vt [At: DL / Pzi: ~féc și ~chéz / E: fr déféquer] 1 (C. i. o substanță lichidă) A limpezi prin depunerea solidelor care se află în suspensie. 2 (Chm; c. i. albuminele dintr-o soluție) A precipita cu ajutorul unui reactiv chimic pentru a purifica soluția. 3 (C. i. zemuri din industria zahărului) A purifica prin tratare cu lapte de var. 4 (C. i. materii fecale) A elimina din intestin.

DEFECÁ, defechez, vb. I. Tranz. 1. A limpezi un lichid, provocând depunerea substanțelor care se află în suspensie. ♦ A precipita albuminele dintr-o soluție cu ajutorul unui reactiv chimic pentru a purifica soluția. ♦ A purifica zemurile din industria zahărului prin tratare cu lapte de var. 2. A evacua materiile fecale din intestin. – Din fr. déféquer, lat. defaecare.

DEFECÁ, defechez, vb. I. Tranz. 1. A limpezi un lichid, provocând depunerea substanțelor care se află în suspensie. ♦ A precipita albuminele dintr-o soluție cu ajutorul unui reactiv chimic pentru a purifica soluția. ♦ A purifica zemurile din industria zahărului prin tratare cu lapte de var. 2. A evacua materiile fecale din intestin. – Din fr. déféquer, lat. defaecare.

DEFECÁ, defechez, vb. I. Tranz. 1. A limpezi un lichid provocînd depunerea substanțelor în suspensie pe care le conține. ♦ A precipita albuminele dintr-o soluție cu ajutorul unui reactiv chimic pentru a purifica lichidul. 2. A evacua materiile fecale din intestin.

defecá (a ~) vb., ind. prez. 3 defecheáză

defecá vb., ind. prez. 1 sg. defechéz, 3 sg. și pl. defecheáză

DEFECÁ vb. (FIZIOL.) a ieși, (pop.) a se căca, a se cufuri, a se scârnăvi, a se spârcâi, (reg.) a se spurca.

DEFECÁ vb. I. tr. 1. A limpezi (o substanță, un lichid). 2. A evacua materiile fecale din intestin. [< fr. déféquer, cf. lat. defaecare].

DEFECÁ vb. tr. 1. a limpezi un lichid prin depunerea substanțelor pe care le conține în suspensie. ◊ a precipita albuminele dintr-o soluție. ◊ a purifica zemurile, în industria zahărului. 2. a evacua materiile fecale din intestin. (< fr. déféquer, lat. defaecare)

A DEFECÁ ~chéz tranz. 1) (lichide) A limpezi, provocând sedimentarea substanțelor dizolvate. 2) (soluții) A purifica prin sedimentarea albuminelor cu ajutorul unui reactiv chimic. 3) (materii fecale) A evacua din intestine. /<fr. déféquer, lat. defaecare


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEFECÁRE s. (FIZIOL.) (pop.) căcáre, cufureálă.

DEFECÁ vb. (FIZIOL.) a ieși, (pop.) a se căca, a se cufuri, a se scîrnăvi, a se spîrcîi, (reg.) a se spurca.

Intrare: defeca
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) defeca defecare defecat defecând singular plural
defechea defecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) defechez (să) defechez defecam defecai defecasem
a II-a (tu) defechezi (să) defechezi defecai defecași defecaseși
a III-a (el, ea) defechea (să) defecheze defeca defecă defecase
plural I (noi) defecăm (să) defecăm defecam defecarăm defecaserăm, defecasem*
a II-a (voi) defecați (să) defecați defecați defecarăți defecaserăți, defecaseți*
a III-a (ei, ele) defechea (să) defecheze defecau defeca defecaseră
Intrare: defecare
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular defecare defecarea
plural defecări defecările
genitiv-dativ singular defecări defecării
plural defecări defecărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)