9 definiții pentru dedicatoriu dedicătoriu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEDICATÓRIU, -IE, dedicatorii, adj. (Livr.) Care conține o dedicație. – Din fr. dédicatoire, lat. dedicatorius.

dedicatoriu, ~ie [At: PONTBRIANT, D. / V: ~or, ~cătoriu / Pl: ~ii / E: fr dédicatoire, lat dedicatorius] (D. texte) 1-2 a (Care conține sau) care reprezintă o dedicație (3). 3-6 smf, a (Înv) (Persoană) care dedică (1-2). 7-10 smf, a (Îvr) (Persoană) care se dedică (7,9).

DEDICATÓRIU, -IE, dedicatorii, adj. Care conține o dedicație. – Din fr. dédicatoire, lat. dedicatorius.

DEDICATÓRIU, -IE adj. Care conține o dedicație. [Pron. -riu. / cf. fr. dédicatoire, lat. dedicatorius].

DEDICATÓRIU, -IE adj. care conține o dedicație. (< fr. dédicatoire, lat. dedicatorius)

*dedicatóriŭ, -ie adj. (d. a dedica). Care conține o dedicațiune: scrisoare dedicatorie.

dedicătoriu, ~ie smf, a vz dedicatoriu


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dedicatóriu (livr.) [riu pron. rĭu] adj. m., f. dedicatórie (-ri-e); pl. m. și f. dedicatórii

dedicatóriu adj. m. [-riu pron.. -rĭu], f. dedicatórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. dedicatórii

Intrare: dedicatoriu
dedicatoriu adjectiv
  • pronunție: dedicatorĭu
adjectiv (A109)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dedicatoriu
  • dedicatoriul
  • dedicatoriu‑
  • dedicatorie
  • dedicatoria
plural
  • dedicatorii
  • dedicatoriii
  • dedicatorii
  • dedicatoriile
genitiv-dativ singular
  • dedicatoriu
  • dedicatoriului
  • dedicatorii
  • dedicatoriei
plural
  • dedicatorii
  • dedicatoriilor
  • dedicatorii
  • dedicatoriilor
vocativ singular
plural
dedicătoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dedicatoriu dedicătoriu

  • 1. livresc Care conține o dedicație.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: