opțiuni
  • info

9 definiții pentru dediță

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEDIȚĂ, dedițe, s. f. (Bot.) Dedițel. – Din sl. dedica.

DEDIȚĂ, dedițe, s. f. (Bot.) Dedițel. – Din sl. dedica.

dediță sf [At: DLR ms / V: dăd~ / Pl: ~țe / E: scr dedica] (Bot) 1 Sisinei-de-munte (Pulsatilla-alba). 2 Dedițel (2). 3 Dedițel (1). 4 (Reg) Dediniță. 5 (Reg) Oiță (Anemone silvestris).

dédiță (Iași) f., pl. e și dedițéi și dedețél m., pl. eĭ (vsl. dĕdŭ, moș, bunic, de unde dim. f. dĕdica, adică bunicuță, pin aluz. la pufu alb ca o chică de moșneag în prejuru florilor. V. datină). O plantă ranunculacee veninoasă cu florĭ în formă de clopot, albastre și galbene, întrebuințată de țărance la colorat (anemóne pulsatilla și alte varietăți). – Și sisineĭ (Banat, Olt.) și suflețele (Banat).

dădiță2 sf vz dediță

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dediță (reg.) s. f., g.-d. art. dediței; pl. dedițe

dediță s. f., g.-d. art. dediței; pl. dedițe

dediță s. f., g.-d. art. dediței; pl. dedițe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEDIȚĂ s. v. dedițel.

dediță s. v. DEDIȚEL.

Intrare: dediță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dediță
  • dedița
plural
  • dedițe
  • dedițele
genitiv-dativ singular
  • dedițe
  • dediței
plural
  • dedițe
  • dedițelor
vocativ singular —
plural —
dădiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dădiță
  • dădița
plural
  • dădițe
  • dădițele
genitiv-dativ singular
  • dădițe
  • dădiței
plural
  • dădițe
  • dădițelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dediță, dedițesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.