8 definiții pentru dediță dădiță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dedíță sf [At: DLR ms / V: dăd~ / Pl: ~țe / E: scr dedica] (Bot) 1 Sisinei-de-munte (Pulsatilla-alba). 2 Dedițel (2). 3 Dedițel (1). 4 (Reg) Dediniță. 5 (Reg) Oiță (Anemone silvestris).

DEDÍȚĂ, dedițe, s. f. (Bot.) Dedițel. – Din sl. dedica.

DEDÍȚĂ, dedițe, s. f. (Bot.) Dedițel. – Din sl. dedica.

dédiță (Iași) f., pl. e și dedițéi și dedețél m., pl. (vsl. dĕdŭ, moș, bunic, de unde dim. f. dĕdica, adică bunicuță, pin aluz. la pufu alb ca o chică de moșneag în prejuru florilor. V. datină). O plantă ranunculacee veninoasă cu florĭ în formă de clopot, albastre și galbene, întrebuințată de țărance la colorat (anemóne pulsatilla și alte varietăți). – Și sisineĭ (Banat, Olt.) și suflețele (Banat).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dédiță s. f., g.-d. art. dédiței; pl. dédițe

dédiță s. f., g.-d. art. dédiței; pl. dédițe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DÉDIȚĂ s. v. dedițel.

Intrare: dediță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dediță
  • dedița
plural
  • dedițe
  • dedițele
genitiv-dativ singular
  • dedițe
  • dediței
plural
  • dedițe
  • dedițelor
vocativ singular
plural
dădiță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.