6 definiții pentru dedentiție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEDENTÍȚIE, dedentiții, s. f. (Med.) Pierdere a dinților (la bătrânețe). – Din fr. dédentition.

DEDENTÍȚIE, dedentiții, s. f. (Med.) Pierdere a dinților (la bătrânețe). – Din fr. dédentition.

dedentiție sf [At: DLR Pl: ~ii / E: fr dédentition] (Rar) Pierdere a dinților, mai ales în perioada de bătrânețe, ca rezultat al atrofiei alveolelor maxilarelor.

DEDENTÍȚIE s.f. (Med.) Pierderea dinților (la bătrânețe). [< fr. dédentition].

DEDENTÍȚIE s. f. pierdere a dinților (la bătrânețe). (< fr. dédentition)

DEDENTÍȚIE f. med. Proces de pierdere a dinților (la bătrânețe). [Art. dedentiția; G.-D. dedentiției; Sil. -ți-e] /<fr. dédentition


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dedentíție s. f., pl. dedentíții

Intrare: dedentiție
dedentiție substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dedentiție
  • dedentiția
plural
  • dedentiții
  • dedentițiile
genitiv-dativ singular
  • dedentiții
  • dedentiției
plural
  • dedentiții
  • dedentițiilor
vocativ singular
plural

dedentiție

  • 1. medicină Pierdere a dinților (la bătrânețe).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: