2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

decuvare sf [At: DN3 / Pl: ~vări / E: decuva] Tragere a vinului după fermentare din tocitoare, în vasele în care urmează să fie păstrat Si: decuvaj.

DECUVÁRE s.f. Acțiunea de a decuva; decuvaj. [< decuva].

DECUVÁ, decuvez, vb. I. Tranz. A trage vinul din cada de fermentație în butoaie. – Din fr. décuver.

DECUVÁ, decuvez, vb. I. Tranz. A trage vinul din cada de fermentație în butoaie. – Din fr. décuver.

decuva vt [At: DN3 / Pzi: ~véz / E: fr decuver] A trage vinul din cada de fermentație în butoaie.

DECUVÁ vb. I. tr. A trage vinul din cada de fermentat în butoaie. [< fr. décuver].

DECUVÁ vb. tr. a trage vinul din cuva de fermentat în butoaie. (< fr. décuver)

A DECUVÁ ~éz tranz. (vin) A trage din cadă în butoaie (după fermentare). /<fr. découver


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

decuváre s. f., g.-d. art. decuvării, pl. decuvări

decuvá vb., ind. prez.1 sg. decuvéz, 3 sg. și pl. decuveáză

Intrare: decuvare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decuvare
  • decuvarea
plural
  • decuvări
  • decuvările
genitiv-dativ singular
  • decuvări
  • decuvării
plural
  • decuvări
  • decuvărilor
vocativ singular
plural
Intrare: decuva
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decuva
  • decuvare
  • decuvat
  • decuvatu‑
  • decuvând
  • decuvându‑
singular plural
  • decuvea
  • decuvați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decuvez
(să)
  • decuvez
  • decuvam
  • decuvai
  • decuvasem
a II-a (tu)
  • decuvezi
(să)
  • decuvezi
  • decuvai
  • decuvași
  • decuvaseși
a III-a (el, ea)
  • decuvea
(să)
  • decuveze
  • decuva
  • decuvă
  • decuvase
plural I (noi)
  • decuvăm
(să)
  • decuvăm
  • decuvam
  • decuvarăm
  • decuvaserăm
  • decuvasem
a II-a (voi)
  • decuvați
(să)
  • decuvați
  • decuvați
  • decuvarăți
  • decuvaserăți
  • decuvaseți
a III-a (ei, ele)
  • decuvea
(să)
  • decuveze
  • decuvau
  • decuva
  • decuvaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

decuvare

  • 1. Acțiunea de a decuva.
    surse: DN sinonime: decuvaj

etimologie:

  • decuva
    surse: DN

decuva

  • 1. A trage vinul din cada de fermentație în butoaie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: