3 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECUPÁT2, -Ă, decupați, -te, adj. Tăiat dintr-un tot, dintr-un întreg; din care s-a tăiat o parte. ◊ Pantofi decupați = pantofi care au călcâiul descoperit, fără ștaif. – V. decupa. Cf. fr. découpé.

DECUPÁT2, -Ă, decupați, -te, adj. Tăiat dintr-un tot, dintr-un întreg; din care s-a tăiat o parte. ◊ Pantofi decupați = pantofi care au călcâiul descoperit, fără ștaif. – V. decupa. Cf. fr. découpé.

DECUPÁT1 s. n. Decupare. – V. decupa.

DECUPÁT1 s. n. Decupare. – V. decupa.

decupat2, ~ă a [At: DL / Pl: ~ați, ~e / E: decupa] 1 Care a fost tăiat după un anumit contur sau după un anumit model. 2 Tăiat dintr-un tot sau dintr-un întreg. 3 Din care s-a tăiat o parte. 4 (Îs) Pantofi ~ați Pantofi fără ștaif, fixați de călcâi cu ajutorul unei barete.

decupat1 sn [At: DEX / Pl: ~uri / E: decupa] 1-2 Decupare (1-2). 3 (Nob) Ramificare.

DECUPÁT1 s. n. Decupare. Decupatul unei fotografii.

DECUPÁT2, -Ă, decupați, -te, adj. Tăiat dintr-un tot, dintr-un întreg; din care s-a tăiat o parte. ◊ Pantofi decupați = pantofi care nu au ștaif, ci numai o baretă.

DECUPÁT s.n. Decupare. [< decupa].

DECUPÁT, -Ă adj. Tăiat dintr-un întreg; din care s-a tăiat o parte. ◊ Pantofi decupați = pantofi fără ștaif, numai cu o baretă. [Cf. fr. découpé].

DECUPÁT1 s. n. decupare. (< decupa)

DECUPÁT2, -Ă adj. tăiat dintr-un întreg; din care s-a tăiat o parte. ♦ pantofi ~ți = pantofi fără ștaif, numai cu o baretă. (< fr. découpé)

DECUPÁ, decupez, vb. I. Tranz. A tăia bucăți dintr-o hârtie, dintr-o stofă etc. urmând linia unui desen sau conturul unui model; a tăia o parte dintr-un întreg. – Din fr. découper.

DECUPÁ, decupez, vb. I. Tranz. A tăia bucăți dintr-o hârtie, dintr-o stofă etc. urmând linia unui desen sau conturul unui model; a tăia o parte dintr-un întreg. – Din fr. découper.

decupá [At: TDRG / Pzi: ~péz / E: fr découper] 1 vt A tăia urmând un anumit contur sau model. 2 vt A tăia dintr-un întreg. 3 vr (Nob) A se ramifica.

DECUPÁ, decupez, vb. I. Tranz. A tăia în mai multe bucăți (o hîrtie, o stofă etc.) urmînd linia unui desen sau conturul unui model; a tăia o parte dintr-un întreg. A decupa litere.Filip îi silea pe redactori, în fiecare seară, să-și decupeze contribuția la gazetă și s-o pună în plic. PAS, Z. I 286. Se pomeni examinînd fotografiile decupate dintr-un film. C. PETRESCU, O. P. I 14.

DECUPÁ vb. I. tr. A tăia (o hârtie, o stofă etc.) după conturul unui model; a tăia o parte dintr-un întreg. [< fr. découper].

DECUPÁ vb. I. tr. a tăia un material după un contur dat; a tăia o parte dintr-un întreg. II. tr., refl. a (se) detașa (I, 1). (< fr. découper)

A DECUPÁ ~éz tranz. 1) (figuri, desene) A tăia după un anumit model sau contur desenat pe hârtie sau pe stofă. 2) (părți, bucăți). A tăia dintr-un întreg. /<fr. découper


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

decupá (a ~) (a tăia) vb., ind. prez. 3 decupeáză

decupá vb., ind. prez. 1 sg. decupéz, 3 sg. și pl. decupeáză

arată toate definițiile

Intrare: decupat (adj.)
decupat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decupat
  • decupatul
  • decupatu‑
  • decupa
  • decupata
plural
  • decupați
  • decupații
  • decupate
  • decupatele
genitiv-dativ singular
  • decupat
  • decupatului
  • decupate
  • decupatei
plural
  • decupați
  • decupaților
  • decupate
  • decupatelor
vocativ singular
plural
Intrare: decupat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decupat
  • decupatul
  • decupatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • decupat
  • decupatului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: decupa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decupa
  • decupare
  • decupat
  • decupatu‑
  • decupând
  • decupându‑
singular plural
  • decupea
  • decupați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decupez
(să)
  • decupez
  • decupam
  • decupai
  • decupasem
a II-a (tu)
  • decupezi
(să)
  • decupezi
  • decupai
  • decupași
  • decupaseși
a III-a (el, ea)
  • decupea
(să)
  • decupeze
  • decupa
  • decupă
  • decupase
plural I (noi)
  • decupăm
(să)
  • decupăm
  • decupam
  • decuparăm
  • decupaserăm
  • decupasem
a II-a (voi)
  • decupați
(să)
  • decupați
  • decupați
  • decuparăți
  • decupaserăți
  • decupaseți
a III-a (ei, ele)
  • decupea
(să)
  • decupeze
  • decupau
  • decupa
  • decupaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

decupat (adj.)

  • 1. Tăiat dintr-un tot, dintr-un întreg; din care s-a tăiat o parte.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. Pantofi decupați = pantofi care au călcâiul descoperit, fără ștaif.
      surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

decupat (s.n.)

etimologie:

  • vezi decupa
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

decupa

  • 1. A tăia bucăți dintr-o hârtie, dintr-o stofă etc. urmând linia unui desen sau conturul unui model; a tăia o parte dintr-un întreg.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: tăia attach_file 3 exemple
    exemple
    • A decupa litere.
      surse: DLRLC
    • Filip îi silea pe redactori, în fiecare seară, să-și decupeze contribuția la gazetă și s-o pună în plic. PAS, Z. I 286.
      surse: DLRLC
    • Se pomeni examinînd fotografiile decupate dintr-un film. C. PETRESCU, O. P. I 14.
      surse: DLRLC
  • surse: MDN '00 sinonime: detașa

etimologie: