3 intrări

25 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

decupát1 sn [At: DEX / Pl: ~uri / E: decupa] 1-2 Decupare (1-2). 3 (Nob) Ramificare.

decupát2, -ă a [At: DL / Pl: ~áți, ~e / E: decupa] 1 Care a fost tăiat după un anumit contur sau după un anumit model. 2 Tăiat dintr-un tot sau dintr-un întreg. 3 Din care s-a tăiat o parte. 4 (Îs) Pantofi ~ați Pantofi fară ștaif, fixați de călcâi cu ajutorul unei barete.

DECUPÁT1 s. n. Decupare. – V. decupa.

DECUPÁT2, -Ă, decupați, -te, adj. Tăiat dintr-un tot, dintr-un întreg; din care s-a tăiat o parte. ◊ Pantofi decupați = pantofi care au călcâiul descoperit, fără ștaif. – V. decupa. Cf. fr. découpé.

DECUPÁT2, -Ă, decupați, -te, adj. Tăiat dintr-un tot, dintr-un întreg; din care s-a tăiat o parte. ◊ Pantofi decupați = pantofi care au călcâiul descoperit, fără ștaif. – V. decupa. Cf. fr. découpé.

DECUPÁT1 s. n. Decupare. – V. decupa.

DECUPÁT1 s. n. Decupare. Decupatul unei fotografii.

DECUPÁT2, -Ă, decupați, -te, adj. Tăiat dintr-un tot, dintr-un întreg; din care s-a tăiat o parte. ◊ Pantofi decupați = pantofi care nu au ștaif, ci numai o baretă.

DECUPÁT s.n. Decupare. [< decupa].

DECUPÁT, -Ă adj. Tăiat dintr-un întreg; din care s-a tăiat o parte. ◊ Pantofi decupați = pantofi fără ștaif, numai cu o baretă. [Cf. fr. découpé].

DECUPÁT1 s. n. decupare. (< decupa)

DECUPÁT2, -Ă adj. tăiat dintr-un întreg; din care s-a tăiat o parte. ♦ pantofi ~ți = pantofi fără ștaif, numai cu o baretă. (< fr. découpé)

decupá [At: TDRG / Pzi: ~péz / E: fr découper] 1 vt A tăia urmând un anumit contur sau model. 2 vt A tăia dintr-un întreg. 3 vr (Nob) A se ramifica.

DECUPÁ, decupez, vb. I. Tranz. A tăia bucăți dintr-o hârtie, dintr-o stofă etc. urmând linia unui desen sau conturul unui model; a tăia o parte dintr-un întreg. – Din fr. découper.

DECUPÁ, decupez, vb. I. Tranz. A tăia bucăți dintr-o hârtie, dintr-o stofă etc. urmând linia unui desen sau conturul unui model; a tăia o parte dintr-un întreg. – Din fr. découper.

DECUPÁ, decupez, vb. I. Tranz. A tăia în mai multe bucăți (o hîrtie, o stofă etc.) urmînd linia unui desen sau conturul unui model; a tăia o parte dintr-un întreg. A decupa litere.Filip îi silea pe redactori, în fiecare seară, să-și decupeze contribuția la gazetă și s-o pună în plic. PAS, Z. I 286. Se pomeni examinînd fotografiile decupate dintr-un film. C. PETRESCU, O. P. I 14.

decupá (a ~) (a tăia) vb., ind. prez. 3 decupeáză

Intrare: decupa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) decupa decupare decupat decupând singular plural
decupea decupați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) decupez (să) decupez decupam decupai decupasem
a II-a (tu) decupezi (să) decupezi decupai decupași decupaseși
a III-a (el, ea) decupea (să) decupeze decupa decupă decupase
plural I (noi) decupăm (să) decupăm decupam decuparăm decupaserăm, decupasem*
a II-a (voi) decupați (să) decupați decupați decuparăți decupaserăți, decupaseți*
a III-a (ei, ele) decupea (să) decupeze decupau decupa decupaseră
Intrare: decupat (adj.)
decupat (adj.) adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular decupat decupatul decupa decupata
plural decupați decupații decupate decupatele
genitiv-dativ singular decupat decupatului decupate decupatei
plural decupați decupaților decupate decupatelor
vocativ singular
plural
Intrare: decupat (s.n.)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular decupat decupatul
plural
genitiv-dativ singular decupat decupatului
plural
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

decupat (adj.)

  • 1. Tăiat dintr-un tot, dintr-un întreg; din care s-a tăiat o parte.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. Pantofi decupați = pantofi care au călcâiul descoperit, fără ștaif.
      surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

decupat (s.n.)

etimologie:

  • vezi decupa
    surse: DEX '09 DEX '98 DN