2 intrări

18 definiții

decupáre sf [At: LTR2 / Pl: ~pắri / E: decupa] 1 Tăiere urmând un anumit contur sau model Si: decupaj (1), decupat1 (1). 2 Tăiere dintr-un întreg Si: decupaj (2), decupat1 (2). 3 (Nob) Ramificare. 4 (Teh) Tăiere a unei piese metalice în două bucăți.

DECUPÁRE, decupări, s. f. Acțiunea de a decupa și rezultatul ei. ♦ (Tehn.) Tăiere a unei piese în două bucăți; tăiere a unui obiect după o formă dată. – V. decupa.

DECUPÁRE, decupări, s. f. Acțiunea de a decupa și rezultatul ei; decupat1, decupaj (1). ♦ (Tehn.) Tăiere a unei piese în două bucăți; tăiere a unui obiect după o formă dată. – V. decupa.

DECUPÁRE, decupări, s. f. Acțiunea de a decupa. Decuparea literelor. ♦ (Tehn.) Tăierea unei piese în două bucăți; tăierea unui obiect după o formă dată.

decupáre (tăiere) s. f., g.-d. art. decupắrii; pl. decupắri

decupáre s. f., g.-d. art. decupării; pl. decupări

DECUPÁRE s. decupaj, decupat. (~ unui scenariu teatral.)

DECUPÁRE s.f. Acțiunea de a decupa; decupaj; decupat. ♦ (Tehn.) Tăiere a unei piese în două bucăți; tăiere a unui obiect potrivit unei anumite forme. ♦ Tăiere a foilor de furnir dintr-un buștean. [< decupa].

decupá [At: TDRG / Pzi: ~péz / E: fr découper] 1 vt A tăia urmând un anumit contur sau model. 2 vt A tăia dintr-un întreg. 3 vr (Nob) A se ramifica.

DECUPÁ, decupez, vb. I. Tranz. A tăia bucăți dintr-o hârtie, dintr-o stofă etc. urmând linia unui desen sau conturul unui model; a tăia o parte dintr-un întreg. – Din fr. découper.

DECUPÁ, decupez, vb. I. Tranz. A tăia bucăți dintr-o hârtie, dintr-o stofă etc. urmând linia unui desen sau conturul unui model; a tăia o parte dintr-un întreg. – Din fr. découper.

DECUPÁ, decupez, vb. I. Tranz. A tăia în mai multe bucăți (o hîrtie, o stofă etc.) urmînd linia unui desen sau conturul unui model; a tăia o parte dintr-un întreg. A decupa litere.Filip îi silea pe redactori, în fiecare seară, să-și decupeze contribuția la gazetă și s-o pună în plic. PAS, Z. I 286. Se pomeni examinînd fotografiile decupate dintr-un film. C. PETRESCU, O. P. I 14.

decupá (a ~) (a tăia) vb., ind. prez. 3 decupeáză

decupá vb., ind. prez. 1 sg. decupéz, 3 sg. și pl. decupeáză

DECUPÁ vb. I. tr. A tăia (o hârtie, o stofă etc.) după conturul unui model; a tăia o parte dintr-un întreg. [< fr. découper].

DECUPÁ vb. I. tr. a tăia un material după un contur dat; a tăia o parte dintr-un întreg. II. tr., refl. a (se) detașa (I, 1). (< fr. découper)

A DECUPÁ ~éz tranz. 1) (figuri, desene) A tăia după un anumit model sau contur desenat pe hârtie sau pe stofă. 2) (părți, bucăți). A tăia dintr-un întreg. /<fr. découper


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DECUPÁRE s. decupaj, decupat. (~ unui scenariu teatral.)

Intrare: decupa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) decupa decupare decupat decupând singular plural
decupea decupați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) decupez (să) decupez decupam decupai decupasem
a II-a (tu) decupezi (să) decupezi decupai decupași decupaseși
a III-a (el, ea) decupea (să) decupeze decupa decupă decupase
plural I (noi) decupăm (să) decupăm decupam decuparăm decupaserăm, decupasem*
a II-a (voi) decupați (să) decupați decupați decuparăți decupaserăți, decupaseți*
a III-a (ei, ele) decupea (să) decupeze decupau decupa decupaseră
Intrare: decupare
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular decupare decuparea
plural decupări decupările
genitiv-dativ singular decupări decupării
plural decupări decupărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)