8 definiții pentru decupa


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECUPÁ, decupez, vb. I. Tranz. A tăia bucăți dintr-o hârtie, dintr-o stofă etc. urmând linia unui desen sau conturul unui model; a tăia o parte dintr-un întreg. – Din fr. découper.

DECUPÁ, decupez, vb. I. Tranz. A tăia bucăți dintr-o hârtie, dintr-o stofă etc. urmând linia unui desen sau conturul unui model; a tăia o parte dintr-un întreg. – Din fr. découper.

decupá [At: TDRG / Pzi: ~péz / E: fr découper] 1 vt A tăia urmând un anumit contur sau model. 2 vt A tăia dintr-un întreg. 3 vr (Nob) A se ramifica.

DECUPÁ, decupez, vb. I. Tranz. A tăia în mai multe bucăți (o hîrtie, o stofă etc.) urmînd linia unui desen sau conturul unui model; a tăia o parte dintr-un întreg. A decupa litere.Filip îi silea pe redactori, în fiecare seară, să-și decupeze contribuția la gazetă și s-o pună în plic. PAS, Z. I 286. Se pomeni examinînd fotografiile decupate dintr-un film. C. PETRESCU, O. P. I 14.

DECUPÁ vb. I. tr. A tăia (o hârtie, o stofă etc.) după conturul unui model; a tăia o parte dintr-un întreg. [< fr. découper].

DECUPÁ vb. I. tr. a tăia un material după un contur dat; a tăia o parte dintr-un întreg. II. tr., refl. a (se) detașa (I, 1). (< fr. découper)

A DECUPÁ ~éz tranz. 1) (figuri, desene) A tăia după un anumit model sau contur desenat pe hârtie sau pe stofă. 2) (părți, bucăți). A tăia dintr-un întreg. /<fr. découper


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

decupá (a ~) (a tăia) vb., ind. prez. 3 decupeáză

decupá vb., ind. prez. 1 sg. decupéz, 3 sg. și pl. decupeáză

Intrare: decupa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decupa
  • decupare
  • decupat
  • decupatu‑
  • decupând
  • decupându‑
singular plural
  • decupea
  • decupați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decupez
(să)
  • decupez
  • decupam
  • decupai
  • decupasem
a II-a (tu)
  • decupezi
(să)
  • decupezi
  • decupai
  • decupași
  • decupaseși
a III-a (el, ea)
  • decupea
(să)
  • decupeze
  • decupa
  • decupă
  • decupase
plural I (noi)
  • decupăm
(să)
  • decupăm
  • decupam
  • decuparăm
  • decupaserăm
  • decupasem
a II-a (voi)
  • decupați
(să)
  • decupați
  • decupați
  • decuparăți
  • decupaserăți
  • decupaseți
a III-a (ei, ele)
  • decupea
(să)
  • decupeze
  • decupau
  • decupa
  • decupaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

decupa

  • 1. A tăia bucăți dintr-o hârtie, dintr-o stofă etc. urmând linia unui desen sau conturul unui model; a tăia o parte dintr-un întreg.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: tăia attach_file 3 exemple
    exemple
    • A decupa litere.
      surse: DLRLC
    • Filip îi silea pe redactori, în fiecare seară, să-și decupeze contribuția la gazetă și s-o pună în plic. PAS, Z. I 286.
      surse: DLRLC
    • Se pomeni examinînd fotografiile decupate dintr-un film. C. PETRESCU, O. P. I 14.
      surse: DLRLC
  • surse: MDN '00 sinonime: detașa

etimologie: