3 definiții pentru decumbent


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECUMBÉNT, -Ă adj. (Bot.; despre tulpinile târâtoare) Care are un vârf ascendent. [Cf. lat. decumbere = a se culca jos].

DECUMBÉNT, -Ă adj. (despre ramuri sau tulpini târâtoare) cu vârf ascendent. (< engl. decumbent)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

decumbént adj. m., pl. decumbénți; f. sg. decumbéntă, pl. decumbénte

Intrare: decumbent
decumbent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decumbent
  • decumbentul
  • decumbentu‑
  • decumbentă
  • decumbenta
plural
  • decumbenți
  • decumbenții
  • decumbente
  • decumbentele
genitiv-dativ singular
  • decumbent
  • decumbentului
  • decumbente
  • decumbentei
plural
  • decumbenți
  • decumbenților
  • decumbente
  • decumbentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)