11 definiții pentru decroșa

decroșá [At: VINEA, L. I, 168 / Pzi: ~șéz / E: fr décrocher] 1 vt (C. i. obiecte, piese etc.) A desprinde din locul în care a fost agățat. 2 vt A deconecta telefonul prin deplasarea receptorului de la locul lui. 3 vr (D. aparate, mașini electrice) A ieși din regimul de funcționare normal. 4 vr (D. straturi geologice) A se deplasa în plan orizontal de-a lungul unei spărturi.

DECROȘÁ, decroșez, vb. I. 1. Tranz. A desprinde ceva care a fost agățat. 2. Refl. (Despre mașini electrice) A se desprinde. 3. Refl. (Despre strate geologice) A se deplasa în plan orizontal de-a lungul unei spărturi. – Din fr. décrocher.

DECROȘÁ, decroșez, vb. I. 1. Tranz. A desprinde ceva care a fost agățat. 2. Refl. (Despre o mașină electrică) A se desprinde. 3. Refl. (Despre strate geologice) A se deplasa în plan orizontal de-a lungul unei spărturi. – Din fr. décrocher.

DECROȘÁ, decroșez, vb. I. (Tehn.) 1. Tranz. A desprinde un obiect de cîrligul de care este agățat. 2. Refl. (Despre o mașină electrică) A ieși din regimul normal de funcționare, în urma pierderii vitezei, și a se opri din mers.

decroșá (a ~) (de-cro-) vb., ind. prez. 3 decroșeáză, 1 pl. decroșắm; conj. prez. 3 decroșéze; ger. decroșấnd

decroșá vb. (sil. -cro-), ind. prez. 1 sg. decroșéz, 3 sg. și pl. decroșeáză, 1 pl. decroșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. decroșéze; ger. decroșând

DECROȘÁ vb. (TEHN.) a (se) desprinde. (A ~ o mașină electrică.)

DECROȘÁ vb. I. 1. tr. A desprinde un obiect din cârligul în care este agățat. 2. refl. (Despre o mașină electrică) A se opri din mers, a ieși din regimul de funcționare normal. 3. (Mil.) A rupe contactul cu inamicul. [P.i. 3,6 -șează, ger. -șând. / < fr. décrocher].

DECROȘÁ vb. I. tr. a desprinde ceva care a fost agățat. II. refl. 1. (despre o mașină electrică) a se opri din mers, a ieși din regimul de funcționare. 2. (mil.) a rupe contactul cu inamicul. 3. (despre straturi geologice) a se deplasa orizontal de-a lungul unei fracturi. (< fr. décrocher)

A DECROȘÁ ~éz tranz. (obiecte agățate sau prinse) A desprinde, a scoate din cârlig (sau din cui), detașând. ~ un tablou suspendat. ~ receptorul telefonic. /<fr. décrocher


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DECROȘÁ vb. (TEHN.) a (se) desprinde. (A ~ o mașină electrică.)

Intrare: decroșa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) decroșa decroșare decroșat decroșând singular plural
decroșea decroșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) decroșez (să) decroșez decroșam decroșai decroșasem
a II-a (tu) decroșezi (să) decroșezi decroșai decroșași decroșaseși
a III-a (el, ea) decroșea (să) decroșeze decroșa decroșă decroșase
plural I (noi) decroșăm (să) decroșăm decroșam decroșarăm decroșaserăm, decroșasem*
a II-a (voi) decroșați (să) decroșați decroșați decroșarăți decroșaserăți, decroșaseți*
a III-a (ei, ele) decroșea (să) decroșeze decroșau decroșa decroșaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)