2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECREPITÁRE, decrepitări, s. f. Acțiunea de a (se) decrepita și rezultatul ei; rupere a cristalelor prin ridicarea bruscă a temperaturii lor, datorită dilatării inegale pe diferite direcții. – V. decrepita.

DECREPITÁRE, decrepitări, s. f. Acțiunea de a (se) decrepita și rezultatul ei; rupere a cristalelor prin ridicarea bruscă a temperaturii lor, datorită dilatării inegale pe diferite direcții. – V. decrepita.

decrepitare sf [At: MACAROVICI, CH. 344 / Pl: ~tări / E: decrepita] Rupere a cristalelor prin ridicarea bruscă a temperaturii lor, datorită dilatării inegale pe diferite direcții Si: (înv) decrepitație.

DECREPITÁRE s.f. Fenomenul de rupere a cristalelor anumitor săruri din cauza dilatării lor inegale la creșterea bruscă a temperaturii; decrepitație. [Cf. fr. décrépiter].

DECREPITÁRE s. f. rupere a cristalelor din cauza dilatării lor inegale la creșterea bruscă a temperaturii; decrepitație. (< decrepita)

DECREPITÁ, decrepitez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) produce o decrepitare. – Din fr. décrépiter.

DECREPITÁ, decrepitez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) produce o decrepitare. – Din fr. décrépiter.

decrepita vtr [At: MARIN, PR. II, 37/22 / Pzi: ~tez și (înv) 3 ~epită / E: fr décrépiter] 1-2 A (se) produce o decrepitare.

DECREPITÁ vb. tr., refl. a (se) produce o decrepitare. (< fr. décrépiter)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

decrepitáre (de-cre-) s. f., g.-d. art. decrepitắrii; pl. decrepitắri

decrepitáre s. f. (sil. -cre-), g.-d. art. decrepitării; pl. decrepitări

decrepitá (a ~) (de-cre-) vb., ind. prez. 3 decrepiteáză

decrepitá vb. (sil. -cre-), ind. prez. 1 sg. decrepitéz, 3 sg. și pl. decrepiteáză

Intrare: decrepitare
decrepitare substantiv feminin
  • silabație: de-cre- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decrepitare
  • decrepitarea
plural
  • decrepitări
  • decrepitările
genitiv-dativ singular
  • decrepitări
  • decrepitării
plural
  • decrepitări
  • decrepitărilor
vocativ singular
plural
Intrare: decrepita
  • silabație: de-cre- info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decrepita
  • decrepitare
  • decrepitat
  • decrepitatu‑
  • decrepitând
  • decrepitându‑
singular plural
  • decrepitea
  • decrepitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decrepitez
(să)
  • decrepitez
  • decrepitam
  • decrepitai
  • decrepitasem
a II-a (tu)
  • decrepitezi
(să)
  • decrepitezi
  • decrepitai
  • decrepitași
  • decrepitaseși
a III-a (el, ea)
  • decrepitea
(să)
  • decrepiteze
  • decrepita
  • decrepită
  • decrepitase
plural I (noi)
  • decrepităm
(să)
  • decrepităm
  • decrepitam
  • decrepitarăm
  • decrepitaserăm
  • decrepitasem
a II-a (voi)
  • decrepitați
(să)
  • decrepitați
  • decrepitați
  • decrepitarăți
  • decrepitaserăți
  • decrepitaseți
a III-a (ei, ele)
  • decrepitea
(să)
  • decrepiteze
  • decrepitau
  • decrepita
  • decrepitaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

decrepitare

  • 1. Acțiunea de a (se) decrepita și rezultatul ei; rupere a cristalelor prin ridicarea bruscă a temperaturii lor, datorită dilatării inegale pe diferite direcții.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: decrepitație

etimologie:

  • vezi decrepita
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

decrepita

  • 1. A (se) produce o decrepitare.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: