5 definiții pentru decorum

DECÓRUM s. n. (în poezia epică și dramatică) grijă pentru respectarea trăsăturilor generale ale caracterului. (< lat. decorum)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DECÓRUM (cuv. lat.) subst. Termen care indică adaptarea stilului (înalt, mediu și jos) la subiectul abordat, în concordanță cu scopul autorului. Conținutul termenului a fost preluat din „Ars poetica” lui Horațio. Este o formă canonică în literatură, în special, în poezie.

A. decorum Moore (syn A. Wagneri Mett.). Specie cu frunze dublu sau tripenate, pînă la 22 cm lungime și 17 cm lățime. Pe fiecare foliolă (slab-lobată sau crestată) pînă la 6 sori. Seră caldă.

A. decorum Kunze (syn. A. belangeri Kunze). Specie cu frunze dublu-penate, drepte, lungi pînă la 50 cm și late pînă la 8 cm, cu un mare număr de aripioare ob- long-ovate sau invers-ovate, lungi pînă la 8 cm și late de 1 cm, cu lobi mici, liniari, pînă la 15 perechi. Pețiolul și rahisul negre. Se cultivă în seră caldă; este mult apreciată pentru interioare.

Intrare: decorum
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular decorum decorumul
plural decorumuri decorumurile
genitiv-dativ singular decorum decorumului
plural decorumuri decorumurilor
vocativ singular
plural