5 definiții pentru decorum


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECÓRUM s. n. (în poezia epică și dramatică) grijă pentru respectarea trăsăturilor generale ale caracterului. (< lat. decorum)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DECÓRUM (cuv. lat.) subst. Termen care indică adaptarea stilului (înalt, mediu și jos) la subiectul abordat, în concordanță cu scopul autorului. Conținutul termenului a fost preluat din „Ars poetica” lui Horațio. Este o formă canonică în literatură, în special, în poezie.

Adiantum decorum Moore (syn A. Wagneri Mett.). Specie cu frunze dublu sau tripenate, pînă la 22 cm lungime și 17 cm lățime. Pe fiecare foliolă (slab-lobată sau crestată) pînă la 6 sori. Seră caldă.

Asplenium decorum Kunze (syn. A. belangeri Kunze). Specie cu frunze dublu-penate, drepte, lungi pînă la 50 cm și late pînă la 8 cm, cu un mare număr de aripioare ob- long-ovate sau invers-ovate, lungi pînă la 8 cm și late de 1 cm, cu lobi mici, liniari, pînă la 15 perechi. Pețiolul și rahisul negre. Se cultivă în seră caldă; este mult apreciată pentru interioare.

Intrare: decorum
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decorum
  • decorumul
  • decorumu‑
plural
  • decorumuri
  • decorumurile
genitiv-dativ singular
  • decorum
  • decorumului
plural
  • decorumuri
  • decorumurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)