5 definiții pentru decorum

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECORUM s. n. (în poezia epică și dramatică) grijă pentru respectarea trăsăturilor generale ale caracterului. (< lat. decorum)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DECÓRUM (cuv. lat.) subst. Termen care indică adaptarea stilului (înalt, mediu și jos) la subiectul abordat, în concordanță cu scopul autorului. Conținutul termenului a fost preluat din „Ars poetica” lui Horațio. Este o formă canonică în literatură, în special, în poezie.

Adiantum decorum Moore (syn A. Wagneri Mett.). Specie cu frunze dublu sau tripenate, pînă la 22 cm lungime și 17 cm lățime. Pe fiecare foliolă (slab-lobată sau crestată) pînă la 6 sori. Seră caldă.

Asplenium decorum Kunze (syn. A. belangeri Kunze). Specie cu frunze dublu-penate, drepte, lungi pînă la 50 cm și late pînă la 8 cm, cu un mare număr de aripioare ob- long-ovate sau invers-ovate, lungi pînă la 8 cm și late de 1 cm, cu lobi mici, liniari, pînă la 15 perechi. Pețiolul și rahisul negre. Se cultivă în seră caldă; este mult apreciată pentru interioare.

Intrare: decorum
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decorum
  • decorumul
  • decorumu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • decorum
  • decorumului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

decorumsubstantiv neutru

  • 1. (În poezia epică și dramatică) Grijă pentru respectarea trăsăturilor generale ale caracterului. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.